Poker Face

Capitolul 15

    Tocmai cobor din mașina lui Aryan la o depărtare mică de locul unde Ivy locuiește. A fost puțin suspicios și s-a oferit să mă ducă acasă, dar l-am refuzat categoric, pentru că trebuia să mă întorc de unde am plecat. Nu știa ce caut, însă îi sunt recunoscătoare că nu a intrat în detalii și nu m-a presat.

    Îl văd pe Theo stând liniștit și făcându-mi cu mâna din scara blocului, aşa că mă duc la el. Urc în fugă treptele şi intrăm în lift. Muzica lină ce în mod normal m-ar calma, acum doar reușește să mă enerveze. Ne facem intrarea în apartamentul blondei fără a spune vreo vorbă. Ne aşezăm pe canapea şi nu pot să nu mă întreb de ce are el cheie de la casa ei.

    —Ahm... nu ați plecat împreună? întreabă el, căci nici urmă din parfumul specific ei nu se găsește.

    Simțind tensiunea cordială dintre noi, mă ridic şi încep să mă plimb de-a lungul sufrageriei, fiind singurul meu mod de a ignora sunetul inimii ce se aude în timpane.

    —Nu. Ea e cu Edward, presupun, spun ceea ce cred, chiar dacă în realitate nu sunt în totalitate sigură. Cel puțin așa aș vrea.

    Theo dă absent din cap, neştiind ce să mai spună. De ce am mai venit aici? Nu are niciun rost să rămân.

    —Ar cam trebui să plec, admit, adunându-mi "rămășițele" și făcându-mi drumul spre ușă.

   —Nu vrei să o aşteptăm pe Ivy? Aşa putem s-o interogăm despre ce a făcut cu Edward.

    Mă gândesc puțin la variante. Să merg acasă să dau explicații sau să stau aici și să aștept unele. Ceea ce tocmai mi-a spus șatenul îmi surâde. Rămân, chiar dacă o voce mică enervantă îmi striga în cap că oamenii au nevoie de intimitate, pe care eu le-o violez. E prietena mea, nu am voie să o întreb cum a mers întâlnirea?

    Aşteptăm în linişte, uitându-ne fără sonor la televizor, la o emisiune cu bucătari, din care bineînțeles că nu am înțeles nimic. Tot ce știu e că prezentatorul vorbea mai mult decât era necesar și se bagă, literalmente, peste bucătar.

   Oare pe Theo chiar îl interesează aşa ceva?

    Două ore trec în fugă, însă blonda nu-şi face apariția. Decidem să nu mai stăm degeaba şi plecăm fiecare la casa lui. Ne luăm la revedere, apoi mintea îmi este umplută cu amintiri din "întâlnirea" mea, pe care vreau din tot sufletul s-o uit. Îmi face rău şi nu mai vreau să trec prin aşa ceva. De fapt, am petrecut momente plăcute, dar teama că nu au nicio însemnătate pentru Aryan le învinge. Nu-mi doresc să fiu doar o distracție pentru el, o jucărie folositoare doar când vrea el. Cine și-ar dorii, în fond, să fie un lucru temporar în viața cuiva? A da, cei ca Stacy.

    Îmi alung imaginea femeii pe care tocmai am amintit-o și pe care mă străduiesc să o suport. Poate e Aryan, sau poate e comportamentul ori înfățișarea ei, însă cert e că abia de o sufăr. Mama nu m-a învățat nimic de genul, dar știu că nu e bine să porți pică, mai ales dacă persoana respectivă nu ți-a făcut nimic. Oh stai! Stacy mi-a făcut ceva! Refuz să-mi amintesc scena.

    Ajung acasă, mă bag în pat şi adorm instantaneu. Va trebui să fiu odihnită pentru încă o noapte la cazino.

— — — — — — — — — —

    Îmi las geanta jos cu o bufnitură în vestiar, mă schimb repede şi ies de acolo. O caut pe Ivy cu privirea, dar nici urmă de ea. Lumina verde de la reflectoare îmi intră în ochi, făcându-mi în ciudă, căci crezusem că o văzusem. Când îmi recapăt vederea, mă forțez să cred că imaginația îmi joacă din nou feste. Mă îndrept spre Theo, care şterge nişte pahare, uşor supărat.