Căsătorie Înșelătoare

lV

Deschid dulapul pentru a-mi alege ceva de imbracat dupa ce imi facusem un dus bine meritat. Mama si tata ma intampina inca de la baza scarilor cu un tort in mana chiar daca ieri fusese ziua mea dat fiind faptul ca fusesera plecati pentru cateva zile in interes de afaceri. Ii imbratisez pe amandoi si le multumesc pentru cadoul intarziat cu o zi. Primisem un lantisor finut de aur ce avea un pandantiv in forma de inima care se deschidea. Acolo era o poza cu mine si cu ei de pe vremea cand eram la mare. Poza a fost facuta acum 2 ani.

-La multi ani, scumpa mea! spune mama cu un zambet larg semn ca era fericita.

-La multi ani! imi spune tata vesel si incantat ca singurul lui copil mai crescuse cu un an...

-Multumesc! spun si ii imbratisez strans stiind ca mi-a fost dor de ei.

Luam micul dejun impreuna dupa care decid sa imi petrec ziua libera in parc. Si iata-ma aici, singura pe o bancuta, mancand inchetata si uitandu-ma la oameni cum trec zambitori pe strada, fericiti, lipsiti de griji, fie impreuna, fie cu cate un catel... Ma bucur de viata in cele mai linistite moduri. O adiere calda de vant sufla usor rochita mea de vara inflorata. In tot acest timp stau si ma gandesc cum a inceput viata mea pana in momentul de fata. Am avut o copilarie fericita petrecuta alaturi de parinti, verile insorite erau numai bune de mers in vacanta la bunici. Imi aduc aminte de placintele bunicii facute special pentru mine, leaganul din spatele casei, casuta din copacul cel mare si batran, mersul cu bunicul la pescuit chiar daca eram o fetita, primul peste prins de mine, povestile bunicii spuse seara, inainte de culcare. Imi e dor de acele vremuri apuse de mult, imi e dor de bunici, imi e dor sa mai fiu copil. Fara sa imi dau seama o lacrima isi face aparitia. Era timpul sa ii vizitez la locul lor, nu am mai facut asta de mult , locul unde au plecat in urma cu 4 ani: locul de veci.

Dau pe la o florarie si le iau un buchet mare de trandafiri albi, stiu ca bunicii ii placeau foarte mult deoarece toata curtea din fata era plina de astfel de flori si pornesc spre cimintir.

Dupa ce astern buchetul de trandafiri pe mormintele acestora primesc un telefon de la mama.

-Alo draga mea, spune aceasta grabita, am primit un telefon din partea managerului, continua cu o urma de tristete in voce. Se pare ca actiunile noastre au scazut drastic in ultimul timp, iar el isi da demisia spunand ca a gasit un post mai bine platit avand in vedere salariul minim pe care il primea la noi. Oftez la auzul vestii proaste

-Vorbim acasa mama! Vin imediat! spun si urc in masina conducand cu viteza pana la vila.

Ajung in 20 de minute acasa. Nu intru bine pe usa ca mama ma intampina ingrijorata. Se pare ca lucrurile deja au inceput sa mearga prost.

-Draga mea, bine ca ai ajuns. Nu mai avem reprezentant. Va trebui sa mergi luni sa stabilesti ultimele detalii cu sefii comisiei de preluare.

-Dar mama....of, bine!

....

Luni, imbracata intr-o rochie neagra, mulata, cu o palma mai sus de genunchi, un sacou crem, pantofii fiind de aceiasi culoare ca si rochia, parul strans intr-un coc elegant, machiaj elegant format din tus negru, rimel si un ruj rosu, eram gata avand si toate actele necesare pregatite pentru sedinta. Intru pe holul firmei impresionante si intreb la receptie unde se va tine sedinta. Receptionera, o tanara amabila, de vreo 26-27 de ani ma indruma la ultimul etaj, ultima usa pe dreapta. Ies din lift si dau sa inaintez uitandu-ma in dosare sa vad daca am toate actele necesare dar un trup solid ma impiedica sa fac asta. Ma dezechilibrez si dau sa cad insa doua brate puternice ma prind inainte de a face contact cu solul. Ridic privirea spre eroul meu, insa o furie imi strabate corpul cand...