Căsătorie Înșelătoare

XLI

Ies cu Scarllet in urma mea care tipa la mine dar nu o bag in seama si ma indrept nervos spre masina.
- Ethan!!!! Sa nu indraznesti sa imi iei copilul! Este copilul meu!
-Ooo...Ba o voi face!
-Orice dar nu o lua de langa mine!
-Nu mai cred in vorbele tale! Si cu astea find spuse, ma uit urat la ea si ma urc in masina, demarand in tromba. Vazandu-mi privirea furioasa, fata ei aratase uimire. Dar nu o sa ma induplec si sa renunt. Daca vrea sa ne despartim, o vom face dar copilul e al meu.
Perspectiva Scarllet.
Il vad nervos si nu imi place. Am simtit ca inima mi s-a rupt in mii de bucati atunci cand a zis de divort. Simt cum lumea mea se prabuseste. Intru in casa si ma preling pe primul perete pe care il gasesc in cale. Nu am crezut ca va renunta asa de usor la noi, la mine. De fapt, el a luptat pana azi pentru noi, iar eu, e bine, eu am renuntat din prima la el. Nu i-am dat sansa sa vorbeasca, sa justifice fapta sa. El voia doar sa ma protejeze...

Dupa o saptamana....

Inca sufar dupa el. Bunica ofteaza de fiecare data cand ma vede plangand.
-Tie chiar ti-a cazut cu tronc baiatul asta! spune ea mangaindu-mi spatele. 
Daca ar existao cale de impacare....Adauga ea ingandurata. Auzind sta, ma ridic din pat, ii terg lacrimile, ma schimb si incep sa imi fac bagajul.

Dupa cateva ore.

Ma aflu in fata casei lui cu masina plina de lucrurile mele si ale celei mici. Stau in fata usii si ma gandesc daca e bine sau nu ce fac. Decid sa ciocan. Usa se aude, iar de dupa ea apare o servitoare mai invarsta.
-Cu ce va pot ajuta?
-Buna ziua, Ethan e acasa?
-Momentan nu, este la firma cu ceva probleme. Va veni peste cateva ore.
Dar dumneavoastra cine sunteti? Ma intreaba aceasta, iar eu nu apuc decat sa deschid gura caci altcineva da explicatia n locul meu.
-Este sotia mea. Spune vocea dura si masclina din spatele meu. -Ooou...domnule, v-ati intors mai devreme.
-E in regula Margaret, te poti retrage. Iar Maegaret, servitoarea face intocmai.
-Ce vrei? Ma intreaba pe un ton dur intorcandu-se spre mine dupa ce se asigura ca servitoarea a plecat.
-Nimic. Doar atat spun ca ma indrept spre masina lasandu-l in urma mea buimac si total confuz. Desfac porbagajul, scot de acolo un geamantan mare pe care il las pe alee apoi ma indrept spre bancheta din spate de unde o scot pe Evelin din scaunelul ei. Iau geamantaul cu o mana, cu cealalta tinand-o in brate pe cea mica. Trec pe langa Ethan care se uita uimit la mine si urc in camera lui unde las geamantanul.O las pe cea mica in pat si ma intorc spre el. Ethan se apropie de mine uitandu-se ca la o nebuna.
-Ce faci?
-Ma mut, ce ti se pare ca fac?!
-De ce?
-Pentru ca Evelin are nevoie de ambii parinti si...
-Lasa scuzele astea ieftine! Nu ziceai ca nu ma iubesti si ca nu vrei sa stai cu mine si ca Evelin va creste si fara tata? Ce este cu decizia asta brusca? Ma intreaba el si pot simti nervozitatea din tonul lui. In schimb, eu nu fac decat sa incep sa plang si sa il imbratisez cuibarindu-ma la pieptul sau cald si protector.

Perspectiva Ethan.
Ajung obosit acasa si am surpriza sa constat ca in fata casei mele e Scarllet. Vorbea cu Margaret.
O lamuresc pe Margaret ca ea este sotia mea, aceasta retragandu-se in lniste. O intreb ce vrea, ea raspunzandu-mi cu un simplu "nimic" dupa car pleaca spre masina scotand de acolo un geamantan si pe fiica noastra. Ma uit nedumerit la ea cum cara bagajul pana in dormitorul meu. O lasa pe cea mici pe pat si se intoarce spre mine. Nu mai intelegeam nimic.
 -Ce faci?                                                                                                                                                                                    -Ma mut, ce ti se pare ca fac?!    imi spune ea senina evitand sa dea explicatii.                                         -De ce? o intreb curios.  Incearca sa imi explice cum ca Evelin are nevoie de ambii parinti si incearca sa continuie dar i-o tai repede.  Incerc sa o fac sa se simta josnic si reusesc petru ca incepe sa planga si imi sare in brate. Raman mut de uimire. Hmm se pare ca orice nas asre sasul sau deci... hai sa ne jucam un pic. Nu ii raspund la imbratisare ci raman rigid. Cred ca se incrunta caci probabil avea impresia ca daca va veni aici si se va purta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, as trece peste. Nu va fii asa.   Ma desprind din imbratisare si ii replic fara interes desi in interiorul meu fierbeam de dorinta de a o tine in brate si a o saruta pana ramanea fara aer. Dar pisicuta asta incapatanata are nevoie de o lectie.

-Faci cum crezi! spun ridicand din umeri. Ea ramane uimita. Parasesc incaperea si ma duc jos la Margaret pentru a o lamurii de noua situatie. Urc si o iau pe cea mica jucandu-ma cu ea.

-De ce ma eviti? Ma intreaba ea trista

-Tu ai vrut asta. Apropo, uite aici actele de divort! spun inmanandu-i niste foi. Se uita la ele, le ia si pleaca imediat dar nu inainte ca eu sa ii vad lacrimile ce incepeau sa curga. Alfred ii carase toate lucrurile.     Noaptea se asterne, iar eu am facut tot posibilul sa o evit desi imi pare rau, trebuie sa o fac. Trebuie sa stiu daca ma iubeste sau nu. Intru in camera unde o vad imbracata in pijama scurta. Arata atat de bine in ea. Intru in dressing si imi iau pijamalele, apoi dau sa plec dar sunt oprit de vocea ei.

-Nu dormi aici?

-Nu! spun scurt si ies din camera. Intru in camera alaturata si ma schimb bagandu-ma in pat si adormind cu greu stiind ca fiinta pe care o iubesc este dincolo de perete, iar eu nu pot sa fiu langa ea. 

Dimineata ...

Ma trezesc odihnit si ma uit spre ceas care indica ora 10. E sambata.  Cobor si aflu ca Scarllet si Margaret plecasera la cumparaturi.  Evelin era treaza. Incerc sa ma acomodez cu ideea de a avea un copil.  Ii dau sa manance, o schimb asa cum ma invatase Sfantul Internet, si am impresia ca Scarllet a facut-o intentionat cand lasat-o cu mine. Totul este aranjat si decid sa sun "o prietena". Formez numarul si apelez. Dupa 2 tonuri, persoana raspunde.

-Am nevoie de tine! spun  dur.

-Nu m-ai mai cautat de 3 ani, ce te face sa ma cauti acum?

-Vii sau nu?

-Da.

-Perfect, iti explic cand vii. spun si inchid telefonul...                                                                                                                                 

Perspectiva Scarllet

Vin acasa impreuna cu Margaret.Fusesem la cumparaturi. Este o presoana cumsecade. Lucreaza pentru Ethan de 2 ani. Apropo de el, i-am lasat-o pe Evelin. Nu cred ca se va descurca. Intru in sufragerie si ce gasesc acolo, ma dezamageste total. Inima imi e sfasiata total...