Căsătorie Înșelătoare

XXVIII

Dupa pranz, eu si Ethan am plecat inapoi la firma de unde mi-am luat masina si am plecat acasa. Pranzul fusese unul normal in care Ethan imi arunca priviri pe furis. Nu este bine! Daca se indragosteste de mine, poate prelungi contractul si nu vreau sa traiesc langa un om pe care nu il iubesc. Mama imi da mesaj sa ma anunte ca trebuie sa alegem rochia. O sun.
-Alo?
-Puteti sa o alegeti si fara mine, nu ma intereseaza deloc. Ii spun dupa ce imi raspunde la apel.
- Nici sa nu te gandesti! Treci incoace. Ce e cu tine?
- Mama, Ethan mi-a marturisit ca incepe sa se indragosteasca de mine, iar asta complica lucrurile. Spun nestiind ce sa fac.
-Nu stiam draga mea. Spune mama surprinsa.
-O sa vin sa aleg rochia. Mama lui Ethan a ajuns?
-Da. Se uita pe niste cataloage.
-Ajung imediat. Trec sa o iau pe Sarah.
-Ok. Ai grija scumpo. Imi spune mama tematoare.
Inchid apelul si opresc in fata casei Sarei. Ii dadusem mesaj inainte sa o sun pe mama. Claxonez si o vad cum iese posomorata.
-Ce ai patit? O intreb cand urca in masina.
-M-am despartit de el. Imi spune trista.
-De ce?
-Voia ca relatia noastra sa fie bazata doar pe sex, nimic mai mult... Si in plus am aflat ca trebuia sa se insoare cu logodnica lui care va naste. Spune printre suspine.
-Il omor! Nemernicul!
-Si chiar incepuse sa imi placa tipul....spune plangand ca un copil mic.
-Lasa ca ai sa gasesti altul. Mergi sa imi iau rochia de moarte? O intreb si ea incepe sa rada.
-Stii? Chiar esti norocoasa. Imi spune ea.
-De ce crezi asta? O intreb curioasa.
-Ai parte de ceva minunat. Unde mai gasesti tu un barbat, destept, bogat si mai ales frumos sa te tarasca pana la altar?  Eu una as vrea sa patesc asta de la un asemenea tip. Nu vezi ca i-ai cazut cu tronc? Din toate fetele pe care le putea alege cu usurinta, el te-a vrut pe tine.
-Mi-a marturisit ca s-a indragostit de mine. Spun mai incet rusinata de situatie. Stiu ca e frumos, destept, calculat, posesiv, glumet si ca are un suflet bun, dar nu imi place...
-Scarllet, tu te indragostesti...spune uimita. Vreau si eu un tip asa! Si cum e la pat? L-ai incercat? Ma intreaba entuziasmata.
-Nu,nu, nu, nu, nu are cum! Ii spun speriata. Saraaaah! Ce-s cu intrebarile aste? O intreb amuzata si ma uit spre ea care era in culmea fericirii si mai ca ma implora sa spun. Biiiine... E posesiv! Ii spun invinsa.
-Wow...deci te-ai culcat cu el!!! Ce tare!!!
-Vreau sa fi domnisoara mea de onoare. Ethan si-a ales deja cavalerul. Ii sun eu schimband subiectul.
-Atunci nu stiu in ce sa ma imbrac! Imi spune ea agitata...
Am ales rochia in sfarsit. M-am implicat mai mult decat credeam. Toate au ramas mute de uimire cand au vazut-o. M-au pus pe ganduri cuvintele Sarei.

Ziua nuntii.

Perspectiva Ethan.
Totul e aranjat impecabil. Chris intra in camera in care ma imbracam.
-Esti gata?
-Aproape. Spun punandu-mi papionul.
-Frate, domnisoara de onoare arata trasnet! Sa vezi ce sani are. Ar merge o tura, ce zici?
-Nu sunt interesat! Spun uitandu-ma in oglinda si aranjandu-mi papionul.
-Frate, tu te-ai indragostit! Spune Chris uimit.
-Nu. Asta i-am spus lui Scarllet ca sa ma lase sa ma apropii de ea.
-Si a functionat?
-Nu. Dupa noaptea aia fierbinte, nu m-a mai lasat nici sa o sarut. Spun deranjat dar in mintea mea stiam ca o puteam saruta oricand si prin surprindere.
- Si ai inselat-o?
-Nu. Atunci cand am vrut sa o fac pentru ca aveam nevoi, stii si tu ca doar esti barbat, dar nu am putut, ceva ma impiedica sa o fac. Spun ingandurat.
-Frate, inca nu vezi dar te-ai indragostit de o tipa care ti-a pus capac. Nu observi ca nu e ca celelalte? Toate ar fi pus botul la vrajeala ta cu indragostitul dar nu si ea.
Spune Chris ceea ce ma pune pe ganduri.
-Neah...nu are cum ii spun si ma intorc spre el zambind stiind ca nu ma voi indragosti niciodata.
-Oricum eu vreau domnisoara de onoare si o sa o am! Fie ce o fi! Asta seara mi-o pun! Spune vesel si hotarat in acelasi timp ceea ce ma face sa rad.
-Ok, se pare ca duci lipsa de sex. Spun razand.
-Uite cine vorbi! Spune Chris stergandu-mi ranjetul.
Ajungem la biserica. Presa rea prezenta. Toata lumea era prezenta mai putin mireasa care sper ca va aparea ca altfel o voi cauta pana la capatul lumii si o voi târî la altar.
Lumea se aseaza pe scaune. Eu eram in fata preotului, iar Chris in spate, in partea dreapta.
De odata, muzica incepe sa se auda si toti se ridica in picioare. Decid sa ma intorc si atunci o vad.  Era superba. Intr-o rochie alba ca de printesa, simpla cu doar cateva ormamente dar care pe ea arăta minunat. Nu avea bretele, partea de sus fiind incrustata cu diamante, talia fiind pusa in evidenta. Stramta in partea de sus si larga in cea de jos. Ea era mireasa perfecta. Era a mea.
Cu voalul pe fata, mergea usor condusa de tatal ei.
Ajung langa mine, tatal eu imi spune.
-Sa ai grija de ea!
-Nu va faceti griji! Nu as avea cum sa nu am. Spun privind-o in ochi, fiind absorbit de frumuserea acestora chiar daca se vedeau vag prin voal.
Tatal ei imi zambeste cald si se aseaza langa sotia lui.  Preotul incepe slujba.
-Ne-am adunat astazi aici ca sa unim doua suflete. Si stiind ca cei doi nu au rabdare, voi trece direct la subiect. Spune preotul iar toata sala incepe sa rada. Ma uit la Scarllet si pare linistita si chiar vesela.
-Deci.... Ethan John More, nesilit de nimeni, o iei in casatorie pe Scarllet Carter la bine si la greu, la boala si sanatate pana cand moartea va v-a desparti? Ar trebui sa spui "da", ai langa tine o adevarata frumusete. Imi spune preotul iar eu nu fac decat sa zambesc atotstiutor.
-Da, o iau de sotie pana cand moartea ne va desparti. Spun hotarat, vocea mea rasunand in toate colturile bisericii.
-Foarte bine baiete! Acum...
Scarllet Amalia Carter, nesilita de nimeni, il iei in casatorie pe Ethan John More la bine si la greu, la boala si la sanatate si sa il suferi pana cand moartea va v-a despartii?  O intreaba preotul si sala iar incepe sa rada.
-Da! Spune Sarah tare.
-Daca cineva se opune, sa spuna acum sau sa taca pe vecie! Spune preotul serios. Liniste totala in sala.
-Verghetele, va rog. Spune preotul. Scarllet ramane stana de piatra. Se apropie de mine si spune:
-Am uitat sa luam verghete!! Lucru la care eu nu fac decat sa rad arogant scotand din buzunar o cutiuta mica din catifea. O desfac si ii arat cele doua verghete din aur lucrate manual. A mea era barbateasca, simpla pe cand a ei era incrustata cu mici diamante in partea de sus. Ii pun vergheta ei pe deget, ea facand la fel cu a mea.
-Atunci va declar sot si sotie! Poti saruta mireasa! Spune preotul fericit si doar de atat am nevoie ca o trag spre mine si ii ridic voalul dand peste un chip angelic brazdat de o lacrima. Stiu ca ii parea rau. O iau si o sarut tandru si incet, ea raspunzandu-mi la fel. Timpul parca sta in loc. Nu mai aud uralele celor din spatele nostru. Parca as fii decat eu si ea, singuri. Rupem sarutul si o iau de mana si pornim spre iesirea din biserica. Afara, toti oamenii aplaudau si aruncau cu boabe de orez si petale de trandafir. O trag pe Scarllet in bratele mele.
-Macar azi fi vesela! Stiu ca nu iti convine dar nu avem ce face. Ii spun dupa care depun un sarut pe buzele ei.
-Bine, o sa incerc! Spune dupa ce rupem sarutul.
A devenit o obisnuinta sa o sarut si sa o ating fie cat de putin.