Căsătorie Înșelătoare

XVl

Drumul nu a fost unul linistit asa cum speram.
Ethan imi mangaia pulpa piciorului pe interior si continua sa urce pana la punctul sensibil si inapoi. Proasta alegere rochita. Inghit in sec si ma prefac ca nu ii dau atentie. Stiam ca ma priveste cu coada ochiului si ca are un zambet in coltul gurii semn ca e constient de ce imi provoaca.
-Asta seara avem o petrecere la care trebuie sa mergem. Spune el neluandu-si ochii de pe drum
-Nu merg! Spun ofticata.
Brusc pune frana iar daca centura nu era pusa, capul meu facea cunostinta cu parbrizul. Ma priveate incruntat.
-Ai inebunit? Il intreb speriata.
Decide sa nu imi raspunda la intrebare ci sa se concentreze pe raspunsul meu.
-De ce nu vrei sa mergi? Ma intreaba aspru, vrand sa para calm si sa ascunda furia.
-Pentru ca nu am in ce sa ma imbrac! Ii replic eu. Ramane masca, apoi incearca sa isi ascunda zambetul ce ii sta pe buze...Si nu mai zice nimic restul drumului.
Dupa sedinta foto, iesim extenuati din cladire unde suntem asaltati de ziaristi si aparate.
-Domnule More, cine este domnisoara? Il intreaba un ziarist pe Ethan dar acesta nu face decat sa taca si sa isi pastreze mutra de om serios, ochelarii de soare ajutandu-l si mai mult.
-Este iubita dumneavoastra? Vine o alta intrebare.
-Ce planuri aveti pentru relatia dumneavoastra cu domnisoara?
-Vad ca are un inel de logodna. Ati cerut-o in casatorie?
-Ethan...ii soptesc eu printre valul de intrebari.
-Da, iubito? Imi raspunde acesta calm.
-Hai sa mergem mai repede. Nu imi place deloc situatia asta.
Auzind asta,Ethan ma printe de mana si ma trage din multime spre masina. Imi deschide portiera din partea dreapta, ma ajuta sa intru pe scaunul pasagerului, dupa care ocoleste masina si intra si el pe locul soferului. Vai ce sa iti zic, facem pe manieratul de fata cu publicul. Imi zic in minte.
...

- Unde mergem? Il intreb cand vad ca nu conduce pe drumul spre casa.
-La cumparaturi! spune acesta cu un zambet naucitor pe fata.

Perspectiva Ethan.

O vad cum se incrunta dar nu zice nimic ci intoarce capul spre geam dandu-mi mana de pe piciorul ei.
-Sa nu ma mai atingi!!! imi spune aceasta furioasa uitandu-se in continuare pe geam cand incerc sa pun mana la loc pe piciorul ei. Eu nu fac decat sa nu o bag in seama si sa imi vad de drum.
...
Intram intr-un magazin care ma mir ca e deschis si duminica si ea se indreapta spre modelele de rochii, in timp ce eu salut politicos vanzatoarea pana in 30 de ani. Aceasta imi face ochi dulci. In mod obisnuit i-as raspunde cu un zambet si i-as face cu ochiul dupa care mi-as face de cap cu ea in cabina de proba dar nu si acum. Ma uit la corpul ei si nu pot decat sa ii gasesc defecte pe cand, daca o intalneam acum o saptamana, nu imi pasa, iar lui Scarllet numai calitati. E tare ciudat. Prefer sa o las pe vanzatoare in pace cu defectele ei si sa ma uit dupa scorpia ce imi mananca zilele de cand am luat-o.
-Ai gasit ce iti place? O intreb dupa ce ma apropii de ea.
-Da! spune sigura pe ea.
Nu fac decat sa ma bucur ca isi gasise repede ceva care sa ii placa. Stiu cum e cand mergi cu o femeie la cumparaturi si stai cu orele dupa ea. Cum isi gaseste din prima ce ii place dar prefera sa mai caute ore intregi printre altele pana cand ajunge la concluzia ca tot primul lucru ales era cel potrivit.
O vad cum se indreapta spre cabina de proba, eu luand loc pe un fotoliu din fata acesteia si gasind o revista de moda pe care sa o rasfoiesc cat timp ea isi probeaza rochia de care nici macar nu am habar cum arata.
-Ethaaaaan!!! O aud cum striga la mine si tresar. Vino sa ma ajuti cu fermoarul! Cum aud asta, sar din fotoliu, directia fiind cabina, lasand in urma o vanzatoare uimita care pana acum s-a holbat la mine. Intru si o gasesc chinuindu-se sa isi desfaca rochita ei albastra care avea fermoar la spate. Il desfac usor si cu grija si nu ma pot abtine sa nu depun saruturi scurte pe umar si gat. Tresare si se intoarce spre mine furioasa.
-Nici sa nu te gandesti ca ai sa ma mai atingi. Ceea ce s-a intamplat intre noi a fost o greseala! Toata casnicia asta e decat o afacere! Sa iti intre bine la cap! Sopteste ea furioasa, iar eu nu fac decat sa inghit in sec stiind ca in oarecare masura are dreptate si ca in acte imi apartine dar nu si trupeste si sufleteste. Ies, lasand-o sa-si probeze rochia, iar eu nu fac decat sa imi reiau locul pe fotoliu. O vad iesind din cabina intr-o rochie lunga, rosu inchis, stramta, cu un decolteu discret, un crepeu in partea dreapta de la coapsa pana jos, lasand la iveala piciorul drept atunci cand merge. Face o pirueta la oglinda pentru a se privi si lasa la vedere spatele gol pana aproape de fund. Rochia ii vine ca tunata, iar eu nu pot decat sa o privesc cu dorinta. Arata sexi si elegant in acelasi timp. As fi prost sa nu recunosc ca o doresc, ca orice barbat de la petrecere o va dori.
Vanzatoarea o priveste cu invidie parca ar cauta vreun defect la ea. Slabe sanse, Scarllet a mea e perfecta! Pielea fina si alba, picioare lungi si frumoase, fundul bombat care iese in evidenta prin rochie, sanii mari si fermi care se pot observa cu usurinta de la kilometri chiar daca nu are sutien, mainile subtiri si delicate, talia de viespe, abdomenul plat, spatele drept, toate astea atasate la un chip angelic, par blond, ochii verzi ca smaraldele de te pierzi in ei cu usurinta, buze pline si frumos conturate, gene lungi, nas delicat. Daca nu m-as cunoaste, as zice ca ma indragostesc.