Căsătorie Înșelătoare

XXX

Drumul a fost unul linistit, eu adormind intre timp. Sunt trezita de Ethan si constat ca nu suntem acasa ci in...aeroport? Ma uit spre Ethan care imi zambea dulce.
-Ce cautam aici? Il intreb curioasa.
-Orice cuplu proaspat casatorit are nevoie de luna de miere, nu?
-Cred...spun usor retinuta. Unde mergem?
-Nu-ti spun! Spune zambind.
-Esti cumva un criminal in serie care mai intai violeaza femei si apoi le duce intr-un loc indepartat pentru a le ucide? De cate ori ai mai fost casatorit?
Il intreb repede caci doar asa aveam curajul sa il intreb ultima parte.
-Nu am mai fost casatorit pana acum. Asta e prima si ultima data. Spune el incercand sa para ca o gluma insa tristetea din spatele ultimelor cuvinte se putea simti.
-Iar in privinta "criminalului-violator", nu am violat pana acum o femeie. Nu cred ca a fost nevoie. Tu ce spui? Spune zambind draceste uitandu-se la mine si tinand mana stanga pe volan. Din unghiul asta arata perfect.
-Pai daca toate erau moarte dupa tine....
-Asta inseamna ca si tu esti?
Ma intreaba pe un vlas viclean.
-Vezi sa nu... Ii spun dandu-mi ochii peste cap si intorcand capul spre geam. Nici nu ma schimbasem de rochia de mireasa.
-Hai sa mergem. Pilotul ne asteapta. Imi spune Ethan pe un ton scazut.
Urcam in avionul privat pe care Ethan il detinea.
- Ethan?
-Da? Ma intreaba el intorcandu-se cu fata spre mine.
-Vreau sa ma schimb dar nu am nici-un bagaj. Spun trista lasand privirea in jos. El nu face decat sa zambeasca si sa imi ridice barbia si sa ma sarute tandru si dragastos. Dupa ce rupe sarutul, imi spune:
-Bagajul tau este urcat acum in avion. Daca vrei stai in rochie, daca nu, te poti schimba.
-E in regula! Mai pot sta asa.
Zborul a durat 6 ore.
In tot timpul acesta, l-am privit cum doarme si incercam sa imi dau seama cum de m-am indragostit de o astfel de persoana.
O persoana care, intr-o noapte, dintr-o simpla intalnire, iti ia totul...viata, fericirea, inima...
Incep sa cred ca si el este, de altfel, ca si mine, o victima a sortii...
Toata nebunia asta avea sa inceteze peste mai putin de un an... Dar oare voi iesi bine din poveste? Dragostea copilaroasa pe care i-o port momentan, imi e teama ca se va transforma, treptat, in iubire adevarata, sau poate ca totul e in capul meu si nu simt nimic pentru barbatul alaturi de care imi petrec un an din viata. Incep sa il cunosc cu adevarat, iar in spatele acestei masti de om nepasator care obtine tot ce isi propune, nu se afla decat un barbat care ii e teama ca intr-o zi, va fi ranit. Tot ce pot sa sper e ca totul va fi mai bine...
Totul in jurul meu devine intetosat si ma las purtata de mrejele somnului..

Perspectiva Ethan.
Ma trezesc si o vad pe Scarllet cu capul pe umarul meu, dormind.  Am facut acea nebunie vrand sa ii aflu sentimentele, vrand sa stiu pentru ce voi lupta. Pana acum, pentru mine, totul a fost o joaca. O joaca in care totul a devenit real, eu ramanand cel ireal din toata povestea. Incep sa am sentimente din ce in ce mai puternice pentru ea. Ceva ce nu am mai trait pana acum. Cred ca i-am apartinut ei de la primul sarut, prima atingere, prima daruire. Am devenit dependent de ea, de parfumul ei, de iubirea pe care incepe sa mi-o poarte. Si ce nu inteleg e ca, in ciuda a ceea ce i-am facut, ea ma accepta langa ea.
Cum s-ar putea indragosti o fata asa de dulce ca ea de un egoist ca mine? Am vrut-o pentru mine crezand ca asa imi va fi cel mai bine, crezand ca daca e ea cea aleasa, viata mea va fi mai buna. Si asa a si fost. Ea ma face sa zambesc si din cele mai simple si banale lucruri. Munca mea, odata interesanta, a devenit plictisitoare asteptand cu nerabdare sa ajung acasa sa o vad si sa o strang in brate. Imi place cand se infurie pe mine, cand incearca sa ma controleze sau cand vrea sa imi scape din brate. Cu ea sexul nu se poate numi sex, cu ea fac dragoste... Daca as fi intalnit-o in alte circumstante, tot nu as fi lasat-o sa imi scape, iar eu tot nu as fi scapat de a nu ma indragostii...
Lumea mea incepe sa se invarta usor, usor in jurul ei si al dragostei ce i-o port tot mai tare.
Nu am cum sa nu ma indragostesc de ea. Si nu am cum sa nu sufar dupa ce ii voi da drumul... Probabil ca, viata mea va deveni iar monotona si pata aceia de culoare  adusa de Scarllet in inima mea, va disparea odata cu plecarea ei... Trebuie sa ii redau libertatea inainte sa afle adrevarul si sa ma urasca, sa ne urasca. Nu as suporta sa o vad suferind insa, nu am puterea sa schimb nimic... Nu vreau sa o fac sa stea langa mine in scarba si dispret dupa ce afla. Nu as suporta asta. Nu as suporta sa o vad trista, plansa, deprimata... Nu as suporta sa ma urasca. Durerea ar fi prea mare...
Cu toate ca parintii mei se vor opune, eu trebuind iar sa ii infrunt , trebuie sa ii redau libertatea pasarii calatoare ce mi-a furat inima odata cu poposirea ei in viata mea.  Nu stiu cat mai pot sa ii ascund ceea ce se intampla de fapt. Nu stiu cat am sa rezist fara ea. Constiinta incepe sa ma mustre, inima sa intervina si ea.... Nu stiu... 
Pentru prima oara in viata ma tem de parasirea unei femei. Pentru prima oara imi e greu sa ii dau drumul unri femei.. Pentru prima oara in viata, ma indragostesc cu adevarat.