Căsătorie Înșelătoare

XXXV

Dupa doi ani jumatate...

Perspectiva Scarllet.

Plecasem.... Inima franta, un copil nenascut, cateva haine intr-un geamantan si bani in buzunar dar plecasem. Lasasem trecutul in urma si venisem la singura persoana in care pot avea incredere neconditionata.
-Flash back-
Bat la usa speriata, uda leoarca dar cu speranta ca ma va ajuta.
Usa se deschide, persoana draga mie pare surprinsa si sperata in acelasi timp de situatia in care eram. Plangeam...
-Bunico....spun printre suspine.
-Draga mea....intra repede sa nu racesti! Ploua cu galeata!
-Bunico....si-au batut joc de mine! Proprii mei parinti m-au tratat ca pe un obiect! M-au vandut!
Auzind asta, bunica isi pune mainile la gura dupa care imi ia geamantanul din mana si ma baga in casa.
Ii povestesc totul la o cana de ciocolata calda in timp ce ea ma ajutase sa ma schimb si ma pusese pe canapea in fata focului, infofolindu-ma intr-o patura groasa. Aprinsese semineul pentru a face cald in sufragerie. Era ora 1 p.m.
-Bunico....
-Da Ami... Mi se adreseaza pe un ton bland in timp ce isi odihnea corpul pe un fotoliu din stanga mea.  Asa imi spunea ea mereu. Dintre toti, ea imi spunea pe al doilea nume al meu si imi placea.
-Mai e ceva...spun putin rusinata.
-Ce s-a intamplat? Intreaba speriata...
-Sunt insarcinata.... Spun lasand privirea in jos din cauza rusinii.
-Scumpa mea nepoata, nu e vina ta!
-Ma gandesc sa avortez! Spun un pic nesigura...
- Fugi de-aici! Nu atata timp cat traiesc eu! Eu la varsta ta o aveam pe maica-ta ! Nu fa ceva ce ai sa regreti mai tarziu!  Sunt inca in putere la 67 de ani pe care ii am. O sa il crestem impreuna.
-End of flash back-
Bunica sta in California la 1000 si ceva de km de cei care mi-au ruinat viata. Nimeni nu stie ca sunt aici. Mi-am cladit o viata noua, o firma care a prosperat pe zi ce trece. Sunt un nou om. Mi-am dedicat tot timpul petrecut aici muncii di fiintelor dragi mie.
Sunt trezita din visare de asistenta mea.
-Doamna Amalia! Sunteti bine?
-Da, Selena! Spune!
- Va cauta bunica dumneavoastra.
-Spune-i sa intre, te rog!
Aceasta da din cap in semn de "da" si iese, urmand ca bunica  in brate cu mica mea faptura sa intre pe usa.
Cand o vad, o iau in brate instant.
-Nu a mai avut stare si a inceput sa planga!
Spune bunica invinsa de chitaielile celei mici.
Da, nu facusem avort. Daca as fii facut, as fii regretat amarnic. Ma uit la fetita mea si vad ca mostenise ochii lui albastrii ca mare, parul meu blond, avand in schimb trasaturi de la amandoi. Intinde manutele ca sa o iau in brate si fac intocmai.
- Ma-ma! Spune ea vesela jucandu-se cu parul meu. Cuvantul ei ma induioseaza si ma face cea mai fericita. A meritat efortul. Imi iubesc nespus de mult copilul.
-Ai avut dreptate bunico! Regretam enorm daca faceam prostia aia! Spun eu, bunica zambind in semn de "ti-am spus eu!"
Bunica ea este o fire blanda, iubitoare, calculata. O persoana modesta care denota eleganta, veselie si bunatate prin gesturile ei. Bunicul a murit acum 7 ani si de atunci a stat singura pana cand s-a pricopsit cu mine. M-a ajutat atat financiar cat si moral sa imi deschid un mic birou de avocatura. Devenisem cunoscuta in doar 6 luni dupa ce castigasem toate cazurile primite. Aveam un renume in California. Foloseam numele de fata al bunicii. Amalia Broun . Nu era ilegal. In acte inca eram casatorita cu Ethan care nu acceptase divortul si incercase sa ma caute. Probabil ca si acum o mai face daca nu ar fi dat de o bariera care ii sta in cale. Platisem seful politiei sa nu ma dea de gol. Detectivul care venise din partea lui Ethan a fost trimis de unde a venit. Fetita era trecuta pe numele meu real insa fara tata. Mintisem ca tatal ei era mort. Nu voiam sa afle de existenta ei. Nu voiam sa mi-o ia.
-Mergem acasa? Ma intreaba bunica senina.
Ridic telefonul de pe birou si o anunt pe Selena ca plec si sa primeasca ea apelurile mele telefonice urmand sa ma anuntante daca e ceva nou.
-Gata, acum putem pleca! Spun si plec spre iesire tinand in continuare copilul ce statea linistit in bratele mele. Era ora 4, iar micuta Evelin trebuia sa manance. Nu am mai tinut legatura cu nimeni de atunci. Telefonul l-am distrus, masina am vandut-o in alt oras, bunica nu m-a dat de gol cand au sunat ai mei sa intrebe de mine. Am o relatie speciala cu bunica mea, mai ales ca ea nu vorbeste cu mama de cativa ani buni.
-A sunat Sarah! Spune bunica ganditoare.
-Ce vrea? Spun eu dur in timp ce deschid masina, un suav negru.
-Inca spera ca vei aparea.
-Sa ma tradeze inca o data? Daca ai asa prieteni, la ce iti mai trebuie dusmani?
-Vrea sa iti explice totul.
-Iar eu nu vreau decat sa fiu lasata in pace de tradatori.
-Scarllet Amalia Carter, mai nou de aproape 3 ani More, e adevarat ca parintii tai au facut un lucru egoist dar prietena si sotul tau nu au nici-o vina! Ei au vrut doar sa te apere.
Imi folosise tot numele deci era clar ca era nervoasa.
Dupa ce o pun pe cea mica in scaunelul ei, ea gangurand cuvinte stiute doar de ea, decid sa ii raspund bunicii.
- Stiu bunico dar ma doare, mai ales din partea lui! Am ajuns sa il iubesc ca o proasta si mi-am dat seama de asta tocmai dupa ce l-am parasit. Spun, iar lacrimile incep sa imi strabata obrajii. Bunica vazand asta, ma ia in brate.
-Dar cu Sarah o sa vorbesti?
-O sa o suni cand ajungem acasa si o sa o inviti la tine spunand ca ti-a fost dor de ea si ca vrei sa treaca pe la tine. Nu vreau sa spuna in goana ei spre mine ca sunt aici.  Spun simtindi-ma un pic mai bine. El nu va afla niciodata unde sunt chiar daca inseamna sa imi cresc copilul fara tata.
Am ajuns acasa, iar bunica a facut intocmai cum ii spusesem. Sarah a acceptat pe loc invitatia. Urma ca maine sa ma pregatesc sa imi intalnesc o parte din trecut. Era sambata maine asa ca eram libera sa petrec ceva timp cu bunica si copilasul meu. O pusesem pe bunica sa o intrebe pe Sarah de cei de acasa si aflasem ca ai mei sunt tristi si disperati sa afle vesti despre mine, Sarah este impreuna cu Chris, cea ce ma surprinde, iar el, ei bine, am auzit ca s-a schimbat mult. Imi scot pantofii care m-au omorat azi si imi desfac parul. Cea mica doarme cu bunica in timpul saptamanii pentru a ma lasa sa ma odihnesc. E galagioasa atunci cand ii e foame pe timpul noptii. Bunica m-a ajutat extrem de mult cu ea. Ma imbrac intr-un tricou si pantaloni scurti si cobor in sufragerie. Imi iau un mar din bucatarie si ma pun pe canapea. Dau drumul la tv pe un canal oarecare si il vad.... Dau sonorul mai tare. Era el... Imbracat intr-un costum albastru inchis, iar parul era mai scurt decat il avea. Schimbat. Matur, mult mai frumos, o statura mult mai impunatoare decat cea pe care o avea acum doi ani jumatate, avea o figura dura pe chip. Reporterii il inconjoara in timp ce el isi deschide masina. Se pare ca isi luase alta.
-Domnule More, v-ati gasit sotia?
-Sursele spun ca v-a parasit pentru alt barbat.
-O veti gasi dupa doi ani jumatate de absenta?
-Sursele noastre mai spun ca nu mai iesiti in cluburi sau cu domnisoare? E adevarat?
-Ati cerut divortul?
-Va veti recasatori?
- Ce se va intampla daca o veti gasi? Veti ramane impreuna sau va veti despartii?
Toti il intreaba cate ceva dar el doar priveste o data spre camera apoi intra in masina si pleaca.
Nu as vrea sa ma mai impac cu un tradator ca el. Inima mea e la fel de tradatoare ca el. Doar creierul a mai ramas al meu si presimt ca in curand, si el ma va trada in facoarea lui precum a facut-o si inima.
...
Ma trezesc din cauza soneriei de la intrare. Ma ridic din pat cand aud usa de la intrare deschizandu-se. Merg in bucatarie si o gasesc pe bunica stand la masa cu Sarah. Aceasta cand ma vede se sperie si se ridica de pe scaun instant.
-Scarllet!!! Striga speriata si entuziasmata in acelasi timp.
- Buna Sarah! Spun cu o voce neutra!
-Eu va las! Spune bunica  ducandu-se spre camera celei mici.
-Dar cum? Ma intreaba confuza.
-Aici am venit cand m-am simtit tradata de toti, inclusiv de tine!
- Scarllet, iarta-ma! Eu am vrut doar sa te protejez de acel nemernic!!!
-Si m-ai protejat mintindu-ma?