Vll

17.4K 780 11
                                    

Perspectiva autor.
Zilele treceau, iar starea tatalui fetei era din ce in ce mai grava, dupa o luna de la incident, tatal ei era slabit, monitorizat in permanenta si aproape terminat. Scarllet murea pe interior sa isi vada mama impartindu-se intre afacere care era oricum era in zadar si spital, iar ea sa nu poata face nimic decat sa stea si sa priveasca la ambii parinti cum unul se distruge din munca chinuitoare si suferinta pentru celalalt, iar altul cum se stinge incet-incet din cauza bolii. Slabita atat fizic cat si psihic si emotional, nu mai spera decat la o minune care nu a intarziat sa apara. Dar acea minune avea si consecinte drastice pentru ea. Firma daduse faliment, aveau datorii in banci din cauza costului spitalizarii. Cand credea ca totul e pierdut, stand ganditoare pe un scaun de pe holurile spitalului, isi face aparitia mama ei. Se putea observa ca slabise mult, iar de la fustele, rochiile si costumele elegante trecuse la blugi si tricou. Parul, atunci aranjat, acum era doar desprins si lasat pe spate, ii ajungea pana la umar. Machiajul ei perfect, disparuse de mult. Se apropie de Scarllet insa, nu e singura. Abia acum poate observa burtosul de 60 de ani, mai greu decat varsta, carunt, barba si mustata la fel de carunte si ele. Purta un flaner negru cu model de carouri bej in partea din fata prin care se putea observa cu usurinta burta mare pe sub care avea o camasa de un alb imaculat, o pereche de pantaloni tot bej, in picioare purta niste pantofi negri destul de scumpi. Ce parea ciudat erau mainile care erau ferme de la incheieturi pana la degete. Nici o piele zbarcita sau incretire, nimic.
Perspectiva Scarllet.
-Draga mea, vreau sa iti prezint pe cineva. Spune mama putin retinuta. El este John More, omul care va plati toate datorile noastre la banca, spitalizarea, operatia, si tratamentele de dupa dar mai ales aparatele pentru tatal tau. Nu stiu cum sa reactionez, lacrimi de fericire imi curg pe obraji si imi vine sa il iau pe domnul burtos numit John More in brate, dar ma abtin.
-Dar...spune mama oftand. Ar fi mai bine sa mergem sa vorbim intr-un loc mai retras. Nu o vad fericita, fericirea de alta data a mamei a disparut odata cu incidentul. O vad cum duce o lupta interioara si mai ca ii vine sa planga. Devin ingrijorata dar decid sa tac si sa o urmez.
Ne asezam la masa de la cafeneaua din fata spitalului si mama incepe sa imi spuna cum domnul acesta a venit la ea si si-a oferit ajutorul insa, simt cum lumea mea se prabuseste cand aud ultima parte a frazei: "va da banii in schimbul casatoriei tale cu el." Mama deja incepe sa planga. Nu stiu ce sa fac, avem nevoie de bani urgent. Nu are cine sa ne ajute in afara de el. Stiam ca nu ne va ajuta pe gratis, stiam ca va urmarii ceva, dar tot nu imi vine sa cred. Mama ma trezeste din visare scuturandu-ma de umar.
-Am nevoie de 10 minute sa ma gandesc! Spun serioasa si parasesc cafeneaua lasandu-l pe burtosul care nu a scos un sunet pana acum. Tind sa cred ca e mut.
-Scarllet! Striga mama dupa mine dar deja iesisem din cafenea.
Ajung la omul ce imi e tata, intins in pat, slabit si palid la fata care doarme asa de linistit. Ma asez langa pat cu capul in asternut. Incep sa plang doar vazandu-l in starea asta. Mana lui se ridica si imi mangaie crestetul, desi are masca de oxigen ii pot citi ingrijorarea pe chip. Ii ofer un zambet fals pentru a-l linisti. Nu il pot lasa asa, decat sa moara si sa stiu ca as fi putut face ceva in privinta salvarii omului din care sunt facuta, prefer sa ma sacrific....
-Pregateste-te de nunta bosotogule! Spun si mama pare surprinsa de decizia mea dar el in schimb, parca stiind deja raspunsul, imi ofera un zambet dracesc, dezvelindu-si dantura perfecta. Wow... Mai are toti dintii??? E ceva ciudat la mosul asta.

Căsătorie Înșelătoare Where stories live. Discover now