O Iubire Demonica

I «El, băiatul din vis»

Capitolul 1

El, băiatul din vis

Narator

O fată cu rochia albă până în pământ se găsea umblând prin întunecoasa pădure. Fata cu un chip de înger înainta uitându-se în jurul ei, căutând o cale de scăpare din acel mic infern. Fetița avea părul ușor brunet, pielea ei era albă iar ochii ei verzi nu pot face altceva decât să te ducă într-o altă lume. Ea era speriată. Nu știa unde se afla.

De ce era îmbrăcată asa? Cum ajunsese acolo?

Cu fiecare pas pe care îl făcea simțea cum viața ei se scurgea. Peisajul părea unul din filmele de groază pe care adolescenții le urmăreau în fiecare seară.

Un sunet se făcuse auzit prin tufișurile cu frunzele uscate. Ea își întoarse capul în direcţia zgomotului dar nu văzuse nimic. Mii de umbre au aparut în jurul ei. Toate erau identice. Toate aparțineau unui singur om.

Cum putea fi asta posibil? Totul chiar era adevărat?

O siluetă masculină se apropiase de ea. Muşchii ei s-au tensionat iar ochii i se umpluseră de lacrimi.

Silueta masculină îi întinsese mâna dreapta. Fata nu îi putea vedea chipul. Totul era în culoare cenușie. Ea își înclinase capul în partea stângă pentru a încerca să îi vadă fața băiatului.

Ochii lui erau de o culoare neagră, intensă. Atât a putut vedea. Cu siguranţă nu îi va uita frumuseţea ochilor care era expusă.

Fata îl observase atent. Parcă era hipnotizată de frumusețea ochilor băiatului. Își ridicase mâna pentru a o așeza pe mâna lui dar visul a fost din nou întrerupt.

Sarah s-a trezit pentru a treia oara în aceeași noapte. Mereu reușea să adoarmă dar se repeta același vis. Nu putea vedea continuarea. Mereu visul se termina în același punct.

S-a uitat la ceas și, chiar daca era patru dimineața, a decis să nu mai doarmă. Nu voia să viseze din nou. S-a ridicat din pat și a intrat în baie. Își văzuse reflexia în oglindă. Avea cearcane, părul îi era distrus iar buzele ei palide. În ultimele zile nu putea dormi. Visa numai lucruri ciudate.

După ce s-a schimbat de hainele comode, s-a așezat pe canapeaua din sufragerie. La geamul sufrageriei văzuse o umbra ciudată. Sarah era polițistă deci viața ei mereu a fost expusă. Poate era vreun deţinut care a ieşit din închisoare și vrea să se razbune pentru anii petrecuţi în infern.

Sarah se ridicase de pe canapea. Dacă era ceva rău, ea nu se putea proteja. Chiar dacă era polițist, avea nevoie de ajutor. A mers până la telefonul său dar s-a oprit gândind limpede.

A fost doar o umbră. Putea fi un vecin, un copac, o iluzie sau doar mintea ei. Nu se auzeau sunete stranii și nu era confirmat că ceea ce a văzut era umbra unui hoț. Nu putea face nimic și nu putea suna poliția la această oră ciudată a dimineții declarând ceva ce nu era adevărat, ştiind cum se simte frustrarea când un copil pus pe glume dă semnale false politiei.