O Iubire Demonica

XXXII «Imi pare rau»

Capitolul 32

Imi pare rau

Sarah Collins

Nu ma simteam bine. Dacă pana acum nu mi-a fost frica, acum simt cum inima bate atat de tare incat doare. Nu este din cauza momentului dificil in care ma aflu. Nu imi este frica de asta. Stiu ce trebuie sa fac si stiu ce se va întâmpla. Ma doare inima din cauza situației mele cu Blake. Am văzut cum s-a uitat la mine: complet dezamăgit. Îl durea faptul ca l-am trădat, ca nu i-am spus nimic din ce stiam si din ce am de gând să fac. Nu mi-am împărtășit planul cu el dar am facut-o cu Josh. Asta l-a înfuriat dar il inteleg. Si eu m-as simti la fel dacă Blake mi-ar ascunde ceva care depinde de noi.

Ce ma durea si mai mult este situația în care el a fost pus. A auzit o poveste îngrozitoare despre trecutul familiei sale, a acceptat consecințele aduse de acea povestire si a ascultat tot, stiind ca ii va face rău, dar stiind la fel de bine ca ii va face rău si tatălui său iar asta ma putea avantaja. El credea asta. In toate situatiile voi fi avantajata pentru ca am facut rost de informatii pe care nimeni nu le stie.. nici Blake.

Ma simteam îngrozitor de rau si simteam cum inima ma durea. Stiam ca si el simțea acelasi lucru. Suntem suflete pereche, suntem destinați sa fim împreună. Inimile noastre sunt destinate sa bată impreuna.

M-am uitat din nou in fața. Trebuia sa termin totul odata pentru totdeauna. Trebuia sa vorbesc cu Blake, trebuia sa il ajut iar pentru asta trebuia sa termin totul cat mai repede posibil. Planul, de data asta invincibil, trebuia pus in aplicare asa ca am început jocul.

-- Nu pot face asta. -- șoptesc.

Am înghițit in sec si mi-am dezlănțuit talentele actoricești.

Imi pare rau Blake pentru tot ce se va întâmpla.

-- Poftim? -- spiritul zambise si se apropiase de mine. Toti stiau ce ma aștepta asa ca Blake si-a ridicat privirea din pământ si s-a uitat la mine cu frica.

Chiar imi pare rau.

-- Nu pot sa o fac. Nu pot trai cu asta pe conștiința. Nu imi pot murdari mâinile si mintile. Nu îl pot omorî.

-- Sarah.. -- vocea obosită si plina de durere a lui Blake mi-a făcut inima sa se strângă mult mai mult. Simteam si mai multa vinovăție. Am gresit. Puteam sa il fac pe Blake sa treaca peste asta fara sa ii fie greu.

-- Decizia finală, ingeras? -- spiritul isi arătase zâmbetul malefic si s-a pus în fața mea, dandu-l la o parte pe Josh.

-- Da. -- am spus decisă.

Spiritul mi-a luat arma din mâna si a atintit-o spre mine. Blake a incercat sa se ridice dar sclavii adusi de ei l-au tinut cu toata forta. Nu se mai putea ridica. Era slăbit din cauza atâtor lucruri întâmplate astăzi. Tipa si se zbătea dar nu se intampla nimic.

Spiritul s-a uitat la el, s-a uitat cu superioritate si a tras in mine. Săgeata imi atinse corpul iar impactul ei era însoțit de țipetele dureroase ale lui Blake. Si apoi...apoi nimic.

Îngerul se făcuse scrum, asa cum ii este destinat oricarei fiinte atinse de acea săgeată. Doar cenușă lăsase îngerul in urma. Blake striga din toate forțele, plin de durere si tristețe, distrus din cap pana in adâncul sufletului. Lacrimile nu mai erau reținute de demon. Nu mai avea puterea. Nu ii mai pasa de cei din jur asa ca si-a lăsat lacrimile sa cada una după alta, cu o viteza mare, strigându-i îngerului cu toata puterea numele. Isi simțea inima crăpată in mii de bucățele. Nu mai suporta nimic, nu mai voia nimic. Fiintele care il tineau nemișcat i-au dat drumul văzând ca nu mai are puteri, era secat complet. Eliberat, Blake s-a sprijinit de copacul din spatele sau si s-a adâncit in plansete, lacrimi si suferinta.