O Iubire Demonica

XLVII «Mereu»

Capitolul 47

Mereu

Blake Richardson

Sarah era într-un șoc complet. Nu își dădea seama de gravitația cuvintelor mele. A rămas cu privirea pierdută si plină de confuzie iar eu nu aveam timp si nici nu puteam sa ii explic. Era un proces ciudat, dar mai mult de atat, dureros pentru ca odată crescuți cu o origine, avem niște lucruri care ne definesc. In cazul Sarei, aripi, iar în cazul meu, coarne. Aceste lucruri ne arată aura pe care toți o avem în posesie. Unii o au pură, altii nu.

Transformarea mea în înger este dureroasă pentru ca imi vor fi smulse cu cruzime coarnele iar apoi arse, în timp ce în spate își vor face loc printre coaste o pereche minunată de aripi de înger. Apoi, după toată durerea produsă în decursul transformării, ma voi simti slăbit și probabil ca nu voi putea face absolut nimic. Asta ar trebui să se întâmple daca totul ar fi în regulă. In caz contrar, demonul transformat va suferi niște erori si uneori se poate ajunge la moartea totală. Stiam ca erau șanse egale. Puteam sa traiesc in continuare sau nu, dar îmi asumam riscul. Totul pentru a fi cu Sarah.

-- Ce inseamna asta? -- ma întrebase Sarah dar nu am avut puterea de a-i răspunde. Trebuia să îmi păstrez orice energie.

Creatorul mi-a dat o privire complice la care eu am afirmat cu un simplu semn din cap. S-a apropiat de mine în timp ce încerca să îi îndepărteze pe toti din jurul meu. S-a pus în fața mea, si-a ridicat mâinile și si-a inchis ochii. Inima îmi bătea foarte tare si, deși nu voiam să recunosc, îmi era frică. Mi-am inchis si eu ochii în speranța că voi fi în siguranță și am asteptat ca totul sa se întâmple.

O lumina atât de alba si puternică se făcuse prezenta încât îmi traversase pleoapele. Am simtit cum levitam, eram în aer, pur si simplu zburam. Corpul meu se întinse atât de tare încât părea că pieptul meu era cel care ma ridica. O durere oribilă de cap ma făcuse sa imi deschid ochii cu putere, acolo de unde alte raze puternice de lumina albe ieșiseră. Simteam înțepături pe fiecare parte a capului, ma durea atât de tare încât ma asteptam sa explodeze. Stiam ca imi sunt extrase coarnele.

Sufletul meu se ridicase la suprafață lasandu-mi corpul aproape fără viață. Avea o culoare neagră, întunecată care s-a schimbat instantaneu într-un alb strălucitor ca apoi să se întoarcă în corpul meu provocându-mi o altă durere. Fara sa imi lase timp, aripile au început să își facă loc în spatele meu, spargandu-mi oasele care se formau din nou minute mai târziu. Durerea era insuportabilă și pentru un moment m-am gândit la ideea de a renunța dar imediat îmi venea în minte Sarah. Cum sa imi fac relația posibilă fără aceste lucruri? Merita sa suport orice fel de durere. Nu m-am putut abtine si mi-am deschis gura lasand sa imi scape un strigat dur si puternic. Nu ma puteam concentra in ceea ce era in jurul meu, uitasem de orice persoana prezenta. Ma vedeam doar pe mine, suferind, plangand. Lacrimile au aparut fara sa imi dau seama. Pur si simplu mi-am simtit obrajii umezi si am stiut ca durerea mi-a dominat tot corpul. Ma rugam in minte momente eterne sa se termine totul. Simteam cum corpul meu nu mai rezista presiuni, credeam ca voi atinge jumatatea sanselor de a muri, pana cand corpul meu cazuse jos, dandu-mi dovada ca totul se terminase. 

Puternica cazatura a fost ameliorata de aripile mele de inger care nu mi-au permis sa ating solul. Mi-am tinut ochii inchisi pentru ca nu mai aveam nicio forta. Inima imi batea foarte tare, corpul meu parca ardea. Ii simteam prezenta Sarei iar asta ma reconforta. Mâinile sale erau puse pe chipul meu încercând să ma liniștească. Eu aveam încă ochii închiși pentru ca nu aveam forța nici macar pentru a-mi ridica pleoapele ca sa ii vad frumosii sai ochi plini de speranța si iubire care ma fac atât de mult sa visez si sa o iubesc.