O Iubire Demonica

XXXV «Misterele cazurilor I»

Capitolul 35
Partea I

Marisa Sanchez

Blake Richardson

Cand am ajuns in Los Angeles, aerul familiar începuse să isi faca loc in plămânii mei. Era un aer mai curat decat cel din Odessa iar sentimentul ca sunt acasa era destul de accentuat desi eu îmi petrecusem viata in Odessa.

Eram in drum spre biroul Sarei, locul unde trebuie sa ne întâlnim pentru a discuta despre cazurile care se vor sfârși în această zi. Decizia mea despre cum voi actiona cu Sarah va ramane aceeasi: voi reacționa si voi actiona exact cum voi simti. Cel mai probabil voi simti multa presiune dar este normal. Am trecut printr-un soc cumplit. Să vezi persoana care iti controlează lumea murind dar apoi inviand din morți de parca nimic nu s-ar fi intamplat nu e un detaliu pe care oricine il poate trece cu vederea, eu nu pot sa fac asta.

Am intrat in agenție ca apoi sa intru in biroul Sarei unde se găsea si Josh. Cei doi erau concentrati pe niste fise împrăștiate pe birou. Cand Sarah îmi auzise pasii si-a ridicat privirea si mi-a zâmbit. A venit spre mine cu intentia de a ma săruta ceea ce nu a putut sa faca. O luasem in brate imediat ce se apropiase de mine ca sa nu simtă ca o resping, in totalitate.

După ce s-a îndepărtat putin de mine i-am zâmbit putin si am înaintat spre biroul de lemn al Sarei pentru a vedea cazurile. Trebuia sa avem un început pentru a putea ajunge la final. Avem multe cazuri de rezolvat, 6 cadavre reprezinta multe omoruri iar asta imi provoca mai multa treabă ceea ce m-ar ajuta sa ma despart de lumea in care traiesc si sa fiu putin mai distant cu Sarah ca apoi sa imi revin. Nu voiam să iau o pauza din "relatia" pe care o aveam dar nici sa ne comportăm ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Nu asta este solutia. 

Orice fiinta are nevoie de momente de singurătate iar aceste momente ar trebui sa fie mai îndelungate. Aceste momente le puteam avea acum.

-- Blake?

-- Sarah. -- ii raspund mai mult cu privirea la potențiala sa intrebare.

Poate nu am fost eu prea explicit dar sper ca a inteles ca singurul lucru pe care il vreau acum este sa ma distantez.

-- Începem? -- tacerea incomodă care era intre noi a fost salvată de Josh care a inteles situația la fel cum m-a inteles pe mine. Știa ce simt si ceea ce vreau.

-- Marisa Sanchez. 

Prima de pe listă tuturor cazurilor era aceeasi Marisa care a creat probleme fara sa aiba vreo vinovăție.

-- Stim deja ce s-a intamplat pe larg. Trebuie să ii ascultam pe Jake si Bruno, nu? -- le-am spus.

-- Stiam asta. Ai spus sa te asteptam, am facut-o. Jake va fi primul caruia ii vom lua o declaratie. -- Sarah si-a păstrat formalitatea. Ne-a făcut un semn cu capul si am mers dupa ea în sala de declaratii. Primul pas spre adevăr era făcut.

In sala in care pasisem toti trei era intuneric. Era o camera complet goală cu un geam care arăta doar ce se intampla in camera din fața noastra, locul unde faptasii isi vor da declaratiile. In acea camera Jake a fost adus de doi politisti intr-o frumoasa uniforma. Wallenberg era legat cu mâinile la spate cu ajutorul catuselor bine strânse. Polițiștii l-au pus pe Jake pe un scaun si atunci începuse povestea. Sarah iesise din camera in care stăteam noi pentru a intra in cea in care era Jake. Ea se ocupa de caz asa ea trebuia sa fie prezenta la declaratie. Sarah nu a scos niciun cuvânt și nu a putut pune nicio întrebare din cauza ca Jake începuse sa relateze intreaga poveste pe cont propriu si fara vreo obligatie.