O Iubire Demonica

X «Un zambet, ceva neexperimentat»

Capitolul 10

Un zâmbet, ceva neexperimentat

Blake Richardson

Soarele s-a ascuns din nou de noi. După o zi intreaga atat de prost începută, m-am gândit ca nu ar fi rau sa ma relaxez. Faptul că trebuia să merg cu micul inger peste tot, inițial era o oroare dar nu a fost asa de rău.

Se pare ca, micului inger, daca ii ofer o zi frumoasa pentru a cunoaște orașul, uita de tot si devine el însuși. Râde, se distrează, ba chiar imi provoacă o senzatie de liniște. Prostiile si tâmpeniile pe care le-a scos pe gura m-au facut sa fac ceva ce nu am facut vreodată: sa zâmbesc. Nu era un zâmbet arogant, batjocoritor sau fals. Era un zâmbet normal, ceva ce nu aparea pe fața mea niciodată.

In timp ce eu ma uitam la frumosul cer înstelat, am simțit cum Sarah se așezase langa mine.

-- Seara totul e atat de liniștit. Nici nu ti-ai putea imagina ca ziua lumea e atat de cruda. -- spune Sarah facandu-ma sa o privesc.

-- Lumea nu ar fi atat de cruda daca oamenii nu ar fi atat de rai.

-- Spune un demon care cu siguranta isi doreste binele tuturor pamantenilor. -- imi raspunde ironica.

-- Daca oamenii nu ar fi atat de rai, demonii nu ar avea de ce sa existe. Desi lumea ar fi mult mai plictisitoare daca totul ar fi lapte si miere.

-- Ma pot numi norocoasa. -- spune Sarah dupa un scurt moment de tacere.

-- De ce?

-- Cred ca sunt singura care a vazut o alta latura de a ta.

-- Si care este acea latura?

-- Pe langa ciudat si uracios, artagos, suparat, nervos si cu fata de prost dispus, esti uneori o persoana linistita, ba chiar pari o persoana normala. Nu cred ca asta esti tu. Asa cum ingerii au o latura mai demonica, eu cred ca si demonii au o latura mai ingericeasca.

-- Nu ma jigni te rog. -- ii spun in gluma castigand un raset timid din partea Sarei.

-- Ba chiar observ si starea de bine dispunere.

-- Nu te obisnui cu asta.

-- Stiam ca nu va dura mult.

De data asta sunt eu cel care scoate un raset involuntar. De mult timp nu am mai simtit aceasta stare de liniste. Mereu am apreciat adrenalina si forta asa ca nu am mai experimentat de mult aceasta liniste si pace. Parca demonii din sufletul meu s-au calmat si imi dau libertatea de a alege macar o singura data in acesti 236 de ani.

Asa cum linistea a fost pana acum neexperimentata, si zambetul cu rasul nu au mai fost de mult folosite. Uneori chiar ma gandesc cum e sa fii un om normal. Sa ai sentimente, probleme in relatie, certuri cu parintii si prietenii, sa ai de luat decizii, sa plangi sau sa faci ceva cu inima. Sa lucrezi, sa te ingrijorezi, sa faci greseli, sa ierti sau, poate chiar sa te indragostesti.

-- Inca trebuie sa aflu multe chestii despre ingeri si demoni.

-- Si o sa le stii la momentul potrivit.

-- Pot sa incep cu o intrebare?

-- Nu pot sa cred ca profiti de momentul meu special de liniste, profitoareo. Spune.

-- De ce acum esti asa de linistit si calm? Nu esti asa tot timpul, adica nu ai fost asa niciodata. Azi m-ai obosit ducandu-ma prin locuri necunoscute si stranii, cu starea ta de prost dispus si atat de plin de nervi incat nu am spus niciun cuvant tot drumul ca sa nu fac o greseala involuntara si sa ma trezesc cu o sabie in frunte, iar acum discuti calm cu mine, razi, zambesti. Imi este teama sa am langa mine un bipolar.

-- Sincer, pentru un motiv necunoscut, demonii din sufletul meu m-au lasat pe mine sa simt, sa decid si sa actionez.

-- Demonii din sufletul tau?

-- Esti cam curioasă. Nu imi strica seara, te rog.

Mi-am intors privirea spre cerul instelat intrebandu-ma cat timp va dura linistea de care ma pot bucura cu usurinta. Imi provoaca un sentiment atat de placut sa stau si atat, sa nu fac nimic altceva. 

-- Cum te simti cand faci rau cuiva?

M-am gandit cateva secunde la un raspuns bun, in mintea mea venind momentele crude pe care oamenii le-au trait. Cum ma simteam? 

-- Nu pot spune ca ma simteam orgolios sau bine. Ma simteam.. satisfacut. 

-- De ce te simteai asa? Faceai rau oamenilor. 

-- Sunt destinat sa fac asta. Rautatea imi este in sange. Nu pot fi trist pentru un om in suferinta si nici nu pot simti mila, cel putin cand demonii sunt prezenti in sufletul meu. Dar tu? Cum te simti cand faci bine cuiva?

-- Eu nu am facut bine fiind in rolul unui inger, dar, dupa fiecare caz rezolvat, ma simteam mandra si parca eram una cu omul pe care l-am ajutat. Mereu ma simt prost cand trebuie sa ii spun cuiva ca nu am putut face nimic si ca persoana cautata este moarta, dar ma simt bine cand vad pe fata oamenilor zambetul care este adus de mine in momentul in care aduc o veste buna. Mereu mi-am luat treaba in serios. 

-- Cum ti se pare orasul? -- intreb schimband subiectul. 

Voiam sa fac conversatie, sa vorbim despre lucruri pe care pe mine nu ma interesau in trecut. Voiam doar sa profit de linistea mea.  

-- E un oras excelent desi toate locurile pe care le-am vizitat pana acum au fost oribile si distruse. 

-- Ma bucur sa va revad, dragi camarazi. -- spune o voce groasa provenita din spatele meu. M-am intors vazandu-l pe Josh palid ca intotdeauna. 

Am observat cum Sarah se apropiase mai mult de mine, lasandu-ma sa ii aud bataile accelerate ale inimii din cauza fricii. I-am dat o privire linistitoare, ceva ciudat provenit din partea mea, si am observat cum Josh se asezase in dreapta mea, fara nicio permisiune. 

-- Nu iti fie frica, ingerule. 

Eu mi-am intors capul brusc spre el. De unde stie ca Sarah este inger?

-- Normal ca stiu ca Sarah e inger, Blake. Ai uitat ca sunt vampir si stiu sa disting sangele uman de cel ingericesc? -- imi raspunde vampirul intrebarii mele din minte. 

M-am uitat la Sarah si mi-am dat seama ca se simtea incomoda din cauza ca isi misca degetele pe toata suprafata piciorului sau stang. 

-- Dar am eu o intrebare de data asta. Asta este adevarata culoare a ochilor tăi? -- spune vampirul întrebând in gluma. El stie mai bine decat oricine ca ochii mei sunt naturali doar in momentele in care demonii imi părăsesc sufletul pentru cateva momente dar aceasta intrebare a facut-o pe Sarah sa isi întoarcă brusc capul ca sa ma poata privi in ochi. Credeam ca o sa ma simt incomod sau deranjat dar m-am simțit bine, normal. Am văzut cum Sarah zâmbise facandu-ma sa cred ca neoriginala mea culoare a ochilor o încântă.

-- Da. Asta este.

-- Din cate stiu eu, demonii nu prea isi arata adevarata față. Ce se intampla cu tine, Blake?

-- Asta mă intreb si eu, Josh.