O Iubire Demonica

XXXVI «Misterele cazurilor II»

Capitolul 36
Partea a II-a

Peter O'Brien si Charlie Parker

Sarah Collins

Eram ingandurata. Trebuia sa ma concentrez la Jake dar comportamentul lui Blake nu ma lasa. Mereu trebuia sa imi atraga atenția chiar dacă stiu ca nu asta este intenția lui.

Imi dădusem seama ca nu va fi ca inainte. Nu eram proastă si nici nu puteam sa il oblig sa faca ce îmi place. Trebuie să ii accept spatiul pe care mi-l cere. Are nevoie de el. După cum am observat, ceva ce mi-a confirmat, Blake isi va pune atenția totala in cazurile care trebuie rezolvate. Se va refugia in munca pentru un scurt timp pentru a avea pauza de care are nevoie pentru a se obisnui cu ce se intamplase.

Desi nu eram total de acord din cauza egoismului meu, dorindu-mi sa uite totul si sa demonstreze ca ma iubeste prin privirile, atingerile si sarutarile pe care mi le dădea inainte. Dar o alta parte din mine, care, din fericire din punct de vedere moral, câștigase, spunea că e mult mai bine asa. Eu as face la fel dacă as fi in locul lui si as trece prin ce a trecut el. Trebuie să accept si sa îl inteleg. 

Cât despre Jake, el se uita la Blake absent. Parca se uita prin el văzând nimic. Isi imagina scenele, după fața lui, cu teroare si isi cautase cuvintele pentru a incepe sa povestească ce se intamplase cu celelalte doua victime.

Jake luase aer in piept si revenise cu privirea prezenta inclusiv cu mintea.

-- «Trebuia să ajung la Marisa. Pentru a pune planul pe care Spiritul ma obligase sa il fac, in aplicare trebuia sa o conving pe Marisa sa vina cu mine. Încă nu stiu de ce avea nevoie de ea pentru acel plan, nu stiu de ce a insistat atat de mult pe acea dansatoare dar trebuia sa fac ce zicea.

Cand am ajuns in bar am mers direct spre camera ei dar bodyguarzii ei nu m-au lasat sa intru. Am incercat cu multe lucruri sa ii ademenesc in capcana mea dar nimic nu imi reușise. Am vorbit frumos, am vorbit urat, am incercat sa ii distrag, sa înșel, sa ii mint dar nu s-au lasat. Cand am ajuns la ultima varianta devenisem panicat dar speram ca va iesi bine. I-am amenintat cu moartea scotandu-mi pistolul. Cei doi nu s-au predat si am fost nevoit sa ii impusc.

După ce i-am văzut pe jos am intrat in camera Marisei. Era speriată din cauza sunetelor care se auziseră afara, sunete produse de mine. Dansatoarea si-a dat seama ca eu eram cel care a comis fapta, nu era greu. Aveam pistolul in mana. Se speriase si a inceput sa tipe si sa se zbată. A sărit peste mine încercând să mă pună la pământ si sa scape de mine dar nu a fost destul de rapida.

Încercam sa o fac sa tacă pentru ca nu aveam nevoie de mai multe probleme. Tipam si eu odata cu ea si incercam sa o fac sa înceteze din a face gălăgie. Ea s-a panicat si mai tare, a inceput sa se zbată din ce în ce mai mult până cand a atins din greseala tragaciul si, cum arma era atintita spre ea, se împuscase. In acel moment nu realizasem ce se intamplase si am intrat in panica. Mi-am dat seama ca am facut exact ce nu mi-am propus: sa omor oameni nevinovati. Trebuia sa actionez repede asa ca am aruncat cadavrele în lac.»      

Ceea ce auzisem ma surprinse. Atâta răutate intr-un singur suflet? Nu înțelegeam multe lucruri dar toate erau despre Spirit. Intrebarile despre acest subiect destul de terifiant vor fi puse la timpul lor.

Din pacate, orice ar face Jake, el va plăti pentru faptele sale avand pedeapsa necesara pentru complice si pentru toate faptele facute pana acum avand in vedere uciderea, violenta si amenintarea. Pedeapsa lui ar putea fi scăzută cu cativa ani destul de pretiosi dar ce judecător ar crede toata povestea asta? Lumile necunoscute trebuie sa ramana in umbra si ma tem ca nu pot face ceva ca sa îl ajut.