XLIII «Povestea Sarei»

940 58 3
                                    

Capitolul 43

Povestea Sarei

Capitol special 2/2: Viata personajelor

Blake Richardson

Cand văzusem cum porțile Raiului din nou se inchisera, lacrimile voiau să isi faca aparitia. Stiam ca odata ce va ieși din aceste tărâmuri nu se va mai simti atat de bine si va fi din vina mea. Eu trebuia sa ii spun ce se putea intampla, ce găsea acolo, sa fiu alaturi de ea pentru ca despre asta este vorba intr-o relatie. Trebuia sa ii spun intențiile mele, ce stiam si ce voiam să ascund de ea, desi finalul voiam să îi fie surpriza. Trebuia sa las totul departe si sa ma concentrez pe ce trebuia sa fac atunci. Iar acum, la minima greseala a mea, Sarah este in pericol.   

Mi-am lăsat sensibilitatea deoparte pentru ca asta făceau mereu demonii, si am plecat spre Josh, omul care a ajutat-o pe Sarah sa intre in taramurile de apoi, eram sigur de asta. Odata ajuns la el, intrasem in casa fara vreo anumita invitatie. Eram grabit, nu îmi permiteam nicio pierdere de timp.

-- Hei, hei, ce faci intrând asa?! -- striga vampirul venind spre mine cu o carte in mana, presupun ca citea inainte.

-- Vreau să îmi deschizi portarul. Acum! -- strig văzând ca se blocase uitandu-se la mine.

-- De ce? Ce s-a intamplat?-- nu stiam daca vampirul isi bătea joc de mine sau chiar era prost.

-- Ai lasat-o sa plece pe Sarah! Trenuie sa merg dupa ea, natangule!

-- Dar ea mi-a zis ca stiai.

-- Deschide portarul acum, Josh, sau nu depind de actiunile mele!

Joshua începuse repede sa isi spuna cuvintele intr-o limba mult prea moartă ca sa o stiu eu. Nu ii puneam atentie. Singurul lucru la care ma gândeam era sa treaca mai repede timpul. Nu voiam să pierd fiecare minut stand aici sa termine cand as fi putut fi deja unde trebuia. Cand începeam sa nu mai am răbdare, Josh in sfarsit terminase. Am iesit afara fara sa ii multumesc si nici macar sa ma uit la el. Cerul isi dăduse deoparte norii iar lumea încremenise. Nimeni nu se misca. M-am înălțat la Ceruri încercând să las in urma oricare emoție. Nu stiam ce se va întâmpla iar in interiorul meu erau atatea lucruri iar eu, ca deobicei, nu ma puteam expresa. Trebuia sa îmi las emoțiile in mine, asa cum am tras atata timp, atatea sute de ani.

Ajunsesem in locul unde imi era teamă sa ajung. Împărăția Cerurilor era plină de suflete. Suflete curate, clare, luminoase. Totul era pur in jurul meu si pentru un scurt moment ma gândeam ce căutam acolo, printre sufletele frumoase de care sunt înconjurat. Am mers printre ele stiind ca nu eram bine primit. Spiritele se uitau la mine ciudat, parca eram un intrus. Era clar ca nu eram unul dintre ei dar tot ce am facut a fost sa ii ignor si sa merg printre ei în căutarea îngerului meu.

-- Opreste-te, avanule. Stai acolo unde esti si sa nu te puna sfinții sa te miști.

Ma oprisem brusc pentru ca acela nu era teritoriul meu, trebuia sa ascult ordinele.

-- Ce cauti aici? -- un om puternic dar slab, îmbrăcat intr-un complet alb si fara vreo urma ca ar fi un suflet al unui corp de pe pământ se oprise in fața mea. Cel mai probabil era un sfânt, Petru din cate stiu eu ca ar aștepta la poarta Raiului.

-- Sfinte, Sarah, îngerul care de aici plecase, a venit din nou cu intenția de a-si afla trecutul iar eu, fiind partenerul ei, trebuie sa fiu alaturi de ea. -- ii explic încercând să grăbesc situația.

-- Iti inteleg motivul, dar esti demon. -- cand am incercat sa imi deschid gura pentru a-l convinge, o voce puternica se auzise.

-- Lasa-l la mine, sfinte. -- eram ușurat cand mi-am dat seama ca era Creatorul. Ajunsesem la destinatie, eram in locul potrivit.

-- Arăti mai bine ca ultima dată. -- ii spun eu in forma de gluma facandu-L sa rada.

-- Nu am ținut nicio dietă. Sarah încă nu a ajuns la mine, s-a pierdut printre suflete dar cred ca ar trebui sa fie aproape, foarte aproape chiar. -- imi spune uitându-se in spatele meu facandu-ma sa ma întorc si acolo era. Îngerul meu era in fața mea intr-un loc in care nu am crezut ca am s-o vad vreodată.

-- Blake? Ce cauti aici?-- minunata ei voce rasunase ca un ecou.

-- Imi pare rau, Sar. Trebuia sa iti fiu alături. Voiam... aveam intentia sa iti spun de consecințele fiecarei călătorii dar.. ma agitasem putin. -- pentru prima data eram timid, ma simteam emoționat, stupid.

-- Consecinte? -- cand voiam să ii vorbesc o tuse falsă ma oprise. Creatorul.

-- Cred ca esti aici pentru un motiv, Sarah. Nu crezi ca e momentul sa iti afli trecutul?

Eu si cu Sarah ne asezasem in locul in care Creatorul ne făcuse semn, pe locul care ne tinea. Eu si îngerul meu nu am mai scos niciun sunet. Am asteptat răbdători sa înceapă să povestească, concentrandu-ne.

«Spiritul era omul meu de încredere. Mereu îl trimiteam oriunde pentru orice munca importanta. Cand ajunsese ziua in care trebuia sa il trimit pe pământ pentru a salva un inger inocent de la moarte, cunoscuse o femeie. O frumoasa fata cu un salariu modest de care se îndrăgostise nebunește. După doi ani au facut un copil care a apărut fara sa fie pregătit dinainte dar erau credincioși, nu au renuntat la sufletelul pe care i-l daruisem. Nu castigau multi bani, nu aveau cele mai bune conditii dar erau fericiti. După o saptamana un atac la locul ei de munca făcuse multe victime, printre care si ea. Prin suferinta si lacrimi, Spiritul a facut lucruri de care nu sunt prea mândru. Doar rele. Răutatea il orbise, suferinta îl făcuse sa nu mai gândească dar apoi a realizat ca are o fiica frumoasă, superba, care nu merita nimic din toate astea. A lua-o in brate si a sărutat-o pe frunte pentru ultima oară, cu lacrimile curgând pe chipul sau de om, cu inima parca strânsă intr-un pumn si cu mare durere in suflet mi-a dat-o mie, sa o ingrijesc, sa o iubesc ca pe fiica mea. Fără sa ma lase sa ii dau o a doua sansa, Spiritul isi vanduse sufletul Diavolului iar eu făcusem cu fetița ce stiam ca e mai bine. Am făcut-o înger.»

-- Acea fetița esti tu, Sarah.      
















Au mai rămas 7 capitole.   

*va rog sa imi spuneti daca găsiți vreo greseala. Capitol corectat de pe telefon.*    

O Iubire DemonicaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum