XX «O carte destul de interesanta»

1.7K 83 4
                                    

Capitolul 20

O carte destul de interesanta

Cu cateva ore in urma.

Sarah Collins

 Era dimineata in Albuquerque. Stiam ca Blake deja era la restaurantul hotelului unde suntem cazati, cu o ceasca de cafea amara, cu doar un singur pliculet de zahar. Pana acum il vazusem in fiecare dimineata avand aceeasi rutina. Chiar daca eu eram cea care venea ultima, asta doar pentru ca Blake mereu se trezea mult mai devreme, imi dadusem seama ca mereu se aseza la masa cu ceasca de cafea in mana si mereu, din 3 piculete de zahar puse pe micuta farfurie care sustine ceasca, ramaneau doua.

Era ciudat sa fiu atat de atenta la actiunile lui. Niciodata nu am fost asa cu cineva care sa nu fie vreun infractor. Simteam o conexiune puternica care ma lega de demon de fiecare data cand eram cu el, iar cand nu eram cu el, gandurile mele erau mereu atintite spre Blake. Ce face, ce ar face, unde este sau unde ar fi. Uneori chiar imi fac griji pentru el, desi stiu ca lui nu i se poate intampla nimic. Este demon, stie sa se apere. 

Conexiunea era atat de puternica, chiar si cand nu eram unul langa altul, incat curiozitatea de a sti  mult mai  multe despre el crestea din ce in ce mai mult. Asta m-a adus la decizia mea de a citi mult mai repede cartea pe care o luasem de la Josh.  Nu puteam sa citesc intr-o singura seara toate paginile cartii. 

Cartea despre demoni avea o coperta complet neagra cu cateva detalii rosii, galbene si portocalii, aceste detalii fiind flacarile care stateau in josul paginii si care inconjurau titlul oferind o armonie ciudata. 

Nu stiam de unde avea Josh acele carti atat de ciudate, nu stiu cine a scris aceasta carte, nu stiu absolut nimic. Pe nicio parte a copertii si pe nicio pagina nu era scris un nume. Cartea parea fara autor, dar persoanele invizibile nici nu exista si nici nu scriu. 

Am deschis cartea iar prima pagina avea un titlu care mi-a atras atenția.

"Culoarea demonilor"

Citisem o singura propozitie si imi dadusem seama ca acest titlu se referea la culoare ochilor demonilor care se schimba la fiecare emoție. Fiecare culoare inseamna o anumita emoție.
Era unul dintre subiectele care îmi atrăgeau atentia. Mereu am vrut sa imi dau seama ce culoare au ochii lui, dar mereu avea ceva ciudat in ochi. Cel mai des, in ochii lui Blake, erau culori aproape identice si închise. Ba negru, maro, albastru inchis. Toate erau greu de distins, dar eu am avut ocazia sa ii vad pupila înconjurată de irisul de culoare rosie. Asta era singura culoare mai atrăgătoare pe care o văzusem la el.

Normal ca voiam să stiu ce se intampla cu ochii lui si ce insemna fiecare culoare. Trebuia sa stiu la ce sa ma astept. Imi doream sa stiu cum sa controlez situația doar vazandu-i ochii, iar cartea asta era una dintre salvarile mele.       

Era destul de intuneric afara, ma uitasem la ceas si era ora 11 seara. Nu mereu citeam la acele ore dar acea carte, mai ales acel capitol, imi provoca multa curiozitate.

Am aprins lampa de langa mine așezată pe noptieră si am inceput sa citesc începând cu ce era mai important, sărind peste introducere.

«Albastru.

Albastrul este culoarea fericirii. Transmite pace si bucurie. Demonii care poarta aceasta culoare a ochilor incep sa dispară. Demonii, fiind fii ai infernului, gasesc greu fericirea, iar daca o gasesc, sunt obligati sa isi lase deoparte bucuria pentru putere, ceea ce conteaza cu adevarat pentru un demon. In cele mai rare cazuri, unde demonii isi descoperă in adâncul lor divinitatea, nu cea pură, fiii infernului sunt dispusi sa isi sacrifice locul in infern și puterea pentru persoana care ii provoacă fericire, asta fiind o dovadă de lașitate și de puțină mândrie față de diavol si ucenicii săi.

O Iubire DemonicaWhere stories live. Discover now