O Iubire Demonica

XXII «Ciudat de romantic»

Inainte sa incepeti sa cititi vreau sa va spun ca aceasta carte este doar o fictiune si ca "Odessa", orasul infernului cum este numit de mine in aceasta carte, este un oras luat la intamplare pentru acest nume deci eu nu am nimic cu nimeni. Enjoy. 

Capitolul 22

Ciudat de romantic

Blake Richardson

Eram gelos din toate punctele de vedere. Stiam ca aveam ochii verzi de data asta, dar nu ma ingrijorasem. De ce ma ingrijoram era apropierea lui Jake care a aparut dintr-odata. In momentele in care il vedeam pe Jake mult prea aproape de Sarah, ma invadau senzatiile. Nu voiam sa se apropie de ea, nu voiam sa ii vorbeasca, sa o priveasca, sa o placa. Nu voiam sa ii vad fata in jurul ei. Stiam ca Jake facea asta ca sa ma enerveze dar senzatiile nu puteau fi oprite odata aparute. Daca Sarah ar coopera si si-ar dori sa ma simt mai bine, nu era atat de aproape de el, nu ii raspundea provocarii. Daca voia sa ma ajute totul era perfect. Era langa mine tot timpul, ii arata lui Jake ca nu ar fi bine sa se apropie de ea, dar nu. Dintre toate iubirile imposibile din lumea asta, diavolul meu a ales-o pe Sarah, fata careia ii placea sa ma provoace. Nu stiam daca o facea ca sa vada de ce sunt in stare, dar nu imi placea deloc. 

Eram in avion si, dupa ordinul pe care eu l-am dat, Sarah s-a asezat langa mine in timp ce Jake era asezat cateva locuri in fata noastra cu un batran care vorbea non-stop. Imi parea bine sa il vad pe Jake strangand din dinti incercand sa nu ii faca ceva. Era randul lui sa fie provocat aspru. 

Drumul nostru era destul de lung. Din New Mexico trebuia sa ajungem in Ucraina. In aceasta privinta, gelozia' intervenise. Daca Jake statea la locul lui, nu simteam ca vreau sa il omor pentru orice. Eram gelos pe el vorbind chiar despre ideile inteligente. De ce nu m-am gandit eu sa mergem in Ucraina, tara unde se afla orasul infernului. Am dat asta deoparte pentru ca nu voiam sa ma mai chinui cu gandurile despre gelozie asa ca, in timpul in care Sarah dormea linistita langa mine, m-am putut gandi la "relatia" noastra. 

Eram gelos, simteam pasiune si dorinta de a o avea, seara imi imaginam chestii romantice pe care un cuplu normal le-ar face. Totul era inneregula cu mine. Nu eram eu acela. Din momentul in care am aflat ca diavolul meu era predestinat sa fie cu micul inger, in fiecare seara ma gandeam la tot felul de chestii, in mare parte ma gandeam la ea. Ma gandeam la cat de perfecta pare, la cat de frumoasa si inteligenta este. Ma gandeam la cum i-am putut vedea imperfectiunile ca pure perfectiuni. Era clar ca eu nu actionam pana cand nu vorbeam cu cineva care sa stie foarte multe despre aceasta situatie si care sa ma ajute sa iau o decizie dar eram sigur de un singur lucru: 

Nu stiu cum, nu stiu cand, nu pot sa cred cat de brusc, dar ma indragostisem de ea. 

Era ceva normal. Eram destinati sa fim impreuna. Corpul meu reactiona la sentimentele, senzatiile si dorintele ei in timp ce corpul ei facea acelasi lucru. Nu voiam sa accept dar era ceva inevitabil. 

Cand destinul iti pune o persoana in cale, se asigura ca o vei mai gasi nu o data, nu de doua ori, ci toata viata.  

De multe ori imi aparea o intrebare in minte. De ce m-am indragostit de ea? 

Nu stiu. 

In lume exista mii de persoane si puteam sa ma uit la oricare, dar am vazut-o pe ea si nu am putut sa mi-o scot din ganduri. S-a introdus in inima mea de gheata si nimeni nu a putut sa o scoata. Este lumina mea in intuneric, este acea stea care mereu straluceste, este acea persoana care ma face fericit. Este Sarah, ingerul meu. 

-- Blake. -- mormăie Sarah facandu-ma sa ma uit la ea.

Avea ochii mai mici si umezi decat de obicei din cauza ca de abia se trezise. Ochii ei parca aveau o culoare de verde mult mai intensă ceea ce a facut-o mai adorabila.

-- S-a intamplat ceva? -- o intreb uitandu-ma la ea. 

-- Imi este sete. -- zambise putin. 

Chemasem o stewardesa pentru o sticla cu apa si, dupa ce o luasem, evident fara intentia de a plati, femeia imbracata elegant, fara vreo sumaritate, mi-a facut ochi dulci. Prima mea intentie a fost sa ma uit la Sarah, ceea ce am si facut-o. Ma facuse sa zambesc amuzat cand am vazut ce privire naucitoare i-a dat. Micul inger devenise din ce in ce mai dragalas. Cu fata obosita, cu ochii putin umezi, cu sprancenele incrucisate si facand un botic de copil mic. Era foarte scumpa. 

-- S-a intamplat ceva, micul meu inger?

-- Nimic. 

-- Esti sigura? 

-- Foarte. 

-- Aha. Cred ca am nevoie si eu de o sticla cu apa. Cred ca o voi chema pe acea simpatica domnisoara. -- ii spun in gluma. 

-- De ce? Inca mai am apa in aceasta sticla. -- raspunde repede. 

-- Ti-o las tie. 

-- Ti se pare ca ea e mai buna decat mine? -- ma intreaba uitandu-se la mine, muscandu-si buza si facandu-ma sa rad. M-am apropiat putin mai mult de ea si am imbratisat-o. 

-- Nimeni nu e mai bun decat tine, ingerule.  

Ce e cu mine? 

M-am uitat subtil la Josh care, surprinzator, se uita la mine de asemenea. Cu Sarah inca imbratisata, Josh soptise un mesaj usor de citit pe buze de mine. 

"Am informatia de care ai nevoie" 

Stiam in acel moment ca acea informatie era despre ce trebuia sa fac cu Sarah. Asta imi provocase multa gelozie din nou. Stie unde sa mergem, cum sa se apropie de Sarah, ce sa faca pentru caz, ce se intampla cu aceste lumi si ce se intampla cu mine. Nu imi place acest sentiment. Incep sa imi urasc din ce in ce mai mult rasa. 

I-am dat drumul Sarei si mi-am afișat un zâmbet cat de adevarat posibil. Vreau sa ma apropii de ea, sa o cunosc mult mai bine. Simt nevoia să fac asta, demonul meu are nevoie de asta. Dacă ar fi după mine si după mentalitatea mea, as fi departe de Sarah in acest moment, ba chiar nici macar nu as fi cunoscut-o. Dacă pana acum am crezut ca "vacanta" mea pe Pământ este una destul de amuzantă, m-am înșelat. Dau din problema in problema si nici rezolvări nu gasesc. Deși vreau sa imi mai petrec timpul cu Sarah, imi doresc foarte mult sa ajung la destinatie, sa fiu singur cu Josh si asa sa aflu cateva răspunsuri la întrebările mele. 

-- Blake.

-- Spune. -- ii spun îngerului uitandu-ma la el.   

-- De ce esti asa de apropiat de mine?

Pentru prima data mintea mea se blocase. Nu stiam ce sa ii zic. Ca simțeam ceva pentru ea? Ce nebunie ar fi asta. Ca este partenerul destinat pentru mine? Alta prostie.

-- Vrei sa fiu cum sunt cu toti?

-- Nu dar e ciudat.

-- Si tentant. -- afirm stiind ca asta gândeste.

Sarah este singura fiinta care imi provoaca atâta dragalasenie. Îngerul avea obrajii rosii ca focul dupa ce ma ascultase. Este atat de diferită.

Un inger are o minte pură, se gândeste doar la ce este bine, la ce este normal, dar acest înger se gândeste la lucruri "murdare", la lucruri interzise pentru un inger.

In vocabularul si chiar si in mintea unei fiinte curate nu exista tentari, atracții si gânduri sărite de control. Totul este curat. In mintea îngerului meu nu totul este asa cum ar trebui sa fie. Sarah se gândeste, doar când vine vorba de mine, la lucruri tentante. Se gândeste la cat de atractiv sunt eu, ce frumusete am, cat de prefect sunt. Este ceva special pentru mine pentru ca este prima data cand nu ma simt orgolios cand aud aceste gânduri. Mă simt iubit.

Orele de zbor au trecut repede cu Sarah. Am glumit, am râs, am conversat si totul a trecut repede. Pe punctul de a ne coborî, Josh mi-a dat o privire plina de mesaje. Stiam ca trebuie sa vorbesc cu el.

După ce ne-am luat minusculele bagaje si am coborât din avion, m-am simțit acasa. Aerul pe care il respiram era acel aer crud de care imi era dor. Venisem in orasul infernului. Odessa, am sosit acasa.