IX «Un alt vinovat»

1.8K 105 0
                                    

Capitolul 9

Un alt vinovat

Sarah Collins

Ore in șir am mers pe acele străzi atat de necunoscute de mine. Eram surprinsă că nu mi-au cedat picioarele de la atâta mers.

Răsăritul in Albuquerque forma un peisaj deosebit desi demonul si-a păstrat indiferenta si starea lui de spirit proasta. Fara nicio emotie pe față, ca de aproape fiecare dată, a venit si mi-a spus doar un "grăbește-te" inainte sa începem din nou călătoria.

In acest moment am ajuns unde trebuia sa ajungem iar acum imi este frica cu adevarat. Demonul refuza sa imi explice iar eu nu stiu ce să fac pentru ca sa fug nu este o solutie.

Locul unde eram era plin de polițiști care patrulau, mergând din stanga in dreapta. Un loc înfricoșător înconjurat de milioane de polițiști, securizat cu fel de fel de aparate moderne, alarme si camere. Un loc ascuns de lume dar un loc pe care demonul a stiut sa il localizeze.

-- Am ajuns. -- răsuflă ușurat uitându-se la mine.

-- Unde suntem?

-- Intr-un loc periculos. Foarte periculos.

M-a luat de mână si am intrat înăuntru, polițiștii lăsându-l sa treaca.

In interior erau mult mai multe camere video, locul era bine securizat iar marele spațiu era foarte bine luminat. Era o închisoare ciudata, avea ceva ce nu au celelalte: un singur prizonier. Nimeni altcineva.

-- O zi foarte frumoasă, nu crezi? -- cand voiam să ii raspund demonului am observat ca nu pe mine ma întrebase. Avea privirea fixa spre bărbatul din celula care stătea cu spatele.

-- Nu e frumos sa întorci spatele singurului vizitator. Nu te-au învățat asta aici? -- sarcasmul in vocea demonului era foarte evident ceea ce parea ca il deranjeaza pe bărbatul din celulă.

-- Ce caută ea aici, Blake? -- spune bărbatul.

De unde stia ca sunt prezenta daca nici macar respirația mea nu se auzea in acea încăpere?

-- Avem nevoie de niste răspunsuri.

-- Esti un nerecunoscator. Vii foarte rar sa iti vizitezi tatăl dar cand vii ii ceri favoruri?

Bărbatul care se presupune a fi tatăl lui Blake avea o voce profundă, dură dar misterioasă. Glasul acestuia răsuna ca un ecou in încăpere.

Cand s-a intors cu fața spre noi am rămas șocata. Ochii roșii, zâmbet arogant, pupile dilatate, corp bine sculptat si un aspect misterios formeaza ceva mai mult decat o ispita perfecta. Un demon convingător. Un diavol demn de o puternica atracție.

-- Draga mea, cum ai avut curajul de a păși aici? -- spune bărbatul punându-si mâinile pe gratiile celulei, avand un puternic acces la privirea mea.

-- Nu stiam exact unde sunt.

Prezenta lui ma înfricoseaza pentru un motiv necunoscut dar in acelasi timp ma iluzionează si ma face sa imi pierd gândurile si ma tem ca nu este acea senzatie pe care toti o trăim la prima dragoste, este ceva mult mai rau.

-- Dar eu? Să stiu ca am un singur fiu pe care l-am crescut cu atatea sentimente si care ma abandonează cand fac un pas gresit. Un fiu care vine atat de rar dar cand vine o face doar pentru ca are nevoie de ceva, cineva care nu ține la familia lui si nu este recunoscător pentru ce i-am dat din puținul pe care il aveam. -- spune bărbatul cu lacrimi in ochii lui roșii.

O Iubire DemonicaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum