O Iubire Demonica

XXVII «Mai aproape de sfarsit ca niciodata»

Capitolul 27

Mai aproape de sfarsit ca niciodata

[Maraton 1/3]

Blake Richardson

Foc. Odessa, frumosul si înspăimântătorul oras era înconjurat de foc. In jurul meu, al Sarei si al lui Josh erau doar bărbați stranii, cu un aspect ciudat si atunci mi-am dat seama: toti demonii sunt pe Pământ. Asta se intampla rareori, in cele mai importante momente. Acei barbati, desi intimidanti, erau doar clone. Se asigurau ca nu plecam din locul nostru, ca nu vom face vreun pas gresit. 

Stiam ca trebuia sa se intample ceva grav. Ca Iadul sa se deschida si toti demonii sa coboare pe Pământ ar trebui sa se intample ceva mai mult decat oribil. Nu stiam dacă e sfarsitul meu, sfarsitul Lumii, al bunătății, dar ceva se sfârșea. 

Eram in centrul orasului, un loc pustiu, complet pustiu. Nu se auzea nimic altceva decât vântul, sunetul care uneori liniștește, alte ori pune în alertă. Totul părea mult mai melancolic, mult mai trist ca de obicei. Nu stiam cum as putea vedea asta daca totul ar trebui sa fie la fel, era un mister, dar m-am obisnuit cu toate.

Sarah, frumosul meu inger, era langa mine, tinandu-ma de mana. Gestul care inainte mi se părea oribil si scârbos, acum mi se pare drăguț, adorabil, simpatic. Desi ii simțeam frica, apreciam ca era curajoasă. Se înfruntase sa vina cu mine si nu pentru a ma încuraja, ci pentru a lupta pentru ca stia ca aceasta bătălie ține, nu doar de cazul ei, ci si de noi dar si de omenire. Desi unii oameni erau doar exemple rele, erau doar animale sălbatice in adevăratul sens al cuvântului, îngerul voia sa ii dea o sansă omenirii.

Nu îmi dadusem seama până acum, dar in timpul petrecut cu Sarah, o conexiune speciala m-a atras. Ii simțeam presiunea uneori. Credeam ca erau sentimentele puternice care se transmit prin fiecare os si organ al corpului meu, dar nu era doar asta. Mai era si atractia divina a îngerului asupra raului. Acea conexiune cu inima mea, o conexiune care imi imblanzea sufletul fara sa imi dau seama.

Josh, vampirul mereu neplăcut, cel putin pentru mine, normal ca era cu noi. Si el făcea parte din grupa noastra, in plus, el a avut ideea sa venim aici. El stia cat de aproape eram de spirit.

Nu era un vampir atat de enervant, era pe limita suportarii. Avea intentii bune avand in vedere ca este una dintre fiintele întunericului, dar tot în aceeasi situatie sunt si eu. Nu era atat de urat, dar eu il invingeam atat la aspect, cat si la gândire, sper.

Asteptam momentul. Nu stiam ce se putea intampla, cine putea sa ne atace. Nu stiam dacă venea ca el, spiritul, sau altcineva. Desi eram în aceasta ciudata si stranie situatie, eu ma bucuram. Sarah devenise intr-un oficial sens partenera mea de viata. Insista sa facem totul ca oamenii: sa avem intalniri, sa mergem la cine, sa ne casatorim iar ideea asta nu mi se părea rea, ba chiar era minunata. Gândul ca voi fi cu ea tot timpul ma înduioșează si ma face sa ma simt plin de viata, stiind ca ma iubeste.

Sarah era langa mine, si la propriu si la figurat. Mă tinea strâns in brațe. După visul ei destul de înfricoșător nu s-a desprins de mine toata ziua, dar dupa spusele lui Josh asta era normal, iar pentru mine totul era perfect. Imi plăcea sa o simt aproape si ma bucuram ca, desi până acum nu realizasem, am inceput sa o iubesc cu adevarat pe Sarah si stiam ca si ea ma iubea, simțeam asta. Faptul că suntem ființe paranormale, destinul ne face sa simtim lucruri pe care altii nu le simt sau nu le pot stie fara a auzi asta.

-- Esti sigur ca va veni cineva? -- il intreb pe Josh.

-- Convinge-te singur. -- imi spune vampirul facand un semn cu capul arătând in fața. Cand m-am intors lumea parca a căzut la picioarele mele.

Tatăl meu, Jake Wallenberg, Luke Douglas, Bruno Carlos Debandera si, cum sa nu, spiritul arătat printr-un corp, cel mai probabil, "împrumutat", erau in fața noastra.

Să dăm timpul inapoi: tatăl meu era in închisoare după ce eu l-am putut ademeni stiind ca voi putea scapa de el. Jake este omul pe care il caut de mult timp. Luke Douglas este băiatul pe care il urăsc si care ma surprinde cel mai mult ca il vad aici. Bruno Carlos Debandera, moșul cu nume infinite care era pe moarte când eu cu Sarah il vizitasem si care nu m-ar surprinde daca si-ar da ultima suflare in direct. Ei sunt impotriva noastra? Credeam ca voi lupta cu ființe puternice, nu cu păpuși.

Cu ce scop sunt toti porniți impotriva noastra?

-- Buna, fiule. -- imi spune tatăl meu.

-- De ce nu puteti sa ne lăsați in pace? -- intreaba micul meu inger apropiindu-se cat mai mult de mine.

-- Nu mai bine mergem la o cafeluta sa povestim? -- intreaba sarcastic Jake.

-- Cred ca e bine sa explicăm totul. As vrea sa ma amuz. -- aceste cuvinte sunt pronunțate de băiatul cu corp fara viata dar controlat de spirit. 

-- Pământul este locul unde iti era scris sa te întâlnești cu Sarah. Eu nu puteam opri asta dar am aflat ceva ce iti putea ocupa mintea: ai putea sa ma distrugi iar asa sa iti iei locul ca rege al infernului, locul pentru care te-am pregatit atâta timp. -- spune Diavolul.

-- Lucrurile pe care eu le-am împrumutat de la Kyle vor fi folosite de mine. -- spiritul se oprise văzând ca nu inteleg nimic. -- Eu sunt cel care am luat acele materiale din depozitul prietenului tau Kyle, nu tu. Eram in corpul tau, eu controlam. Aveam o singura oportunitate de a-ti putea controla corpul si am folosit-o in cel mai bun mod.

-- Marisa a fost si este iubirea mea eterna. Nu stiu sigur daca sunt destinat sa fiu cu ea, dar o iubesc. Am fost obligat la inceput sa fac omoruri, dar am acceptat totul. Mi s-a promis o viata frumoasa cu Marisa. -- spune Jake intr-o continua povestire, ceea ce ma face sa pierd rațiunile.

-- Nu ti-ai dat seama ce fel de fiinta sunt chiar daca am fost langa tine. Sunt trimis sa iti tai calea. Eu sunt cel care iti urmărea fiecare pas si care dădea raportul orice făceai. Nu am motiv, pur si simplu asta fac eu. Sunt inger negru. -- continua Luke Douglas cu o privire sinistră.

-- Iar eu.. Eu sunt acelasi om pe care l-ai chinuit atata timp. Sunt doar un doritor de spectacol.-- adauga mosul terminand povestirea care parea infinita.

Zambetele oribile pe care toti le afișau îmi creșteau temperamentul. Dar tot nu înțelegeam:

-- De ce sunteti impotriva noastra?

-- Esti la un mic pas sa iti învingi tatăl. As fi putut fi de acord daca nu simțeai conexiunea cu fiinta asta atat de pură si enervantă. Dacă tu pui mâna pe Infern, vei fi obligat sa schimbi regulile acestui minunat loc iar eu nu sunt de acord. -- explica spiritul.

-- De ce ar trebui sa schimb regulile?

-- Ar fi singura obligatie pe care ar trebui sa o faci ca sa iti poti trai viata eterna cu iubirea ta. -- spune cu un zâmbet fals nemernicul fara viata. -- Cu consecintele desigur, dar eu nu pot accepta asta. Nu vreau sa schimb Infernul doar pentru un stupid capriciu. 

-- De ce ai schimba Infernul? -- intreb eu încercând să dau pasi inapoi ca sa pot evita apropierea dintre Luke si Sarah.

Luke era asezat fix in fața îngerului meu si dădea pasi spre Sarah. Nu voiam să o atingă. Îl urăsc mai mult decat o faceam inainte.

-- Ai un inger langa tine, Blake, si sunt sigur ca nu vrei sa renunți la el. Trebuie făcute anumite schimbari, mai ales acum pentru ca esti moștenitorul întunericului. Infernul trebuie sa ramana asa cum vreau eu, nu îl vei schimba Blake. Nu te voi lasa. 

Flăcările din jurul nostru s-au înălțat la ceruri, căldura topea fiecare speranță iar aerul devenea insuportabil. Zambetele malefice ale tuturor ființelor din fața erau dovezile ca, după atâta timp, m-am intors in Infern.

Nu stiam ce se va întâmpla, nu stiam dacă finalul nostru era la fel ca finalul frumoaselor basme citite de copii. Dar stiam, stiam ca eram mai aproape de sfarsit ca niciodata.