O Iubire Demonica

XLIX «Probleme in cel mai bun moment»

Capitolul 49

Probleme în cel mai bun moment

Sarah Collins

Eram obosită după o zi de munca. Pentru a-mi castiga existența pe aceasta lume trebuia sa lucrez asa ca am reusit sa ma angajez ca învățătoare la clasa fetiței de care trebuie să am grijă fiind înger. Era o copilă cu destule probleme, mai ales de gândire vorbind de faptul că mereu avea în minte ura si invidia. Eu trebuia sa o aduc pe calea cea bună si reușeam, sau cel putin asa credeam eu. Am mers spre casă cu o altă îngrijorare în cap. Ma simteam destul de rau dar nu pentru mine. Simteam ca ceva se intampla si stiam ca poate fi despre Blake aceasta presimtire. Îl lăsasem pe Blake singur pentru ca el insista ca este mai bine. I-am făcut micul dejun si am plecat la munca nu înainte să îi fac un ceai. La telefon nu răspundea iar asta ma preocupa si mai tare. Cu lacrimile în ochi, speriată pana la oase, am intrat in casa ca un vârtej. M-am grăbit spre camera în care l-am lăsat strigandu-i numele încontinuu.

L-am văzut în această dimineață ca nu era bine. Ba chiar starea sa se agrava asa ca mi-am dat o palmă mintală pentru faptul că l-am crezut cand spunea că era bine. Nu era bine si nici pe aproape. Trebuia să stau lângă el si asa evitam orice. La numele lui nimeni nu a răspuns si cand am ajuns in camera lacrimile nu si-au mai dat silința să fie înțepenite în ochii mei. Blake era cazut lângă pat, cu ceasca de ceai sparta de pământ. Lesinase si nici nu voiam să mă gândesc la ce era mai grav. Pieptul sau urca si cobora destul de greu dar încă respira asa ca tot ce am facut a fost sa merg lângă el si sa incerc sa il fac sa se trezească în timp ce cu cealaltă mână tineam telefonul cu care îl sunam pe atotștiutorul Josh.

-- Buna, Sarah, ce mai faci? -- îl aud pe vampir raspunzand vesel.

-- Blake a lesinat. Se simte rău, te rog vino repede, te rog. -- ii repetam la telefon disperată.

-- Sarah, calmeaza-te. Nu o sa rezolvi nimic agitandu-te. Sunt acolo în câteva secunde. -- am inchis telefonul si am incercat sa ma calmez în timp ce îi auzeam pașii lui Josh venind în cameră, cu siguranță folosindu-si viteza specifică rasei lui.

S-a pus si el in genunchi lângă Blake si i-a luat pulsul în timp ce îl stropea pe față cu putina apa din paharul de pe noptieră.

-- Trebuie să îl ducem în Ceruri. Este din cauza transformării. -- bănuielile mele au fost confirmate după afirmarea lui Josh.

Imi intrase în sânge panica si nu aveam idee de ce s-ar putea întâmpla de acum încolo. În timp ce Josh deschidea portalul eu îl strangeam în brațe pe Blake rugandu-ma sa nu îl pierd. Nu acum cand simteam și puteam fi fericiti. Imediat ce Josh terminase mi-am dat seama ca ajunsesem în Ceruri. Cu căutări disperate, Creatorul venise cu repeziciune la noi si il luase pe Blake în brațele sale.

-- Fii bine, fiu al bunătății. -- ii repeta Creatorul punandu-l pe jos si punandu-i mâinile pe cap.

-- Transmite o energie aparte, o energie de care depind toți îngerii. Blake este fiu de Diavol asa ca transformarea sa în înger ar fi trebuit să fie imposibilă, dar pentru ca a trecut de smulgerea coarnelor si de creșterea aripilor, era normal sa se întâlnească cu probleme de energii. Bănuiam că se va intampla ceva dar niciodată nu m-am gândit că asa va fi.

Ii asimilam cu greu cuvintele lui Josh în timp ce îmi tineam degetele încrucisate pentru ca totul sa fie bine. Speram ca Blake sa fie in continuare alaturi de mine. Nu voiam să îl pierd.

-- Crezi ca se va face bine? -- în acele momente aveam nevoie de o afirmare. Ma simteam atât de speriată.

-- Fii liniștită. Este în mâini bune.