O Iubire Demonica

II «Fara suflet»

Capitolul 2

Fara suflet

Blake Richardson

M-am uitat la ea inca o data si i-am strâns usor mâna.

-- Pregateste-te. -- ii spun știind ce va urma.

-- Pentru ce?-- fără să ii dau un răspuns, mi-am îndreptat capul privind in fața.

-- Blake, ce se intampla? -- intreaba ea confuză.

Niciodată nu am auzit-o spunându-mi numele, asta pentru că nu am lăsat-o din cauza obsesiei mele cu respectul. Surprinzator, asta imi place. 

-- O sa te sperii. -- ii spun eu. Ea voia sa mai spuna ceva dar si-a inchis gura instant văzând multimea de oameni care a aparut in fața noastră.

Toti erau îmbrăcați cu vestimentație speciala. Femeile purtau rochii înflorate, bărbații erau la constum, fetițele care stăteau lipite de mamele lor erau îmbrăcate în rochițe de culori deschise iar băiețeii care fugeau in jurul camerei erau de asemenea îmbrăcați la costum. Peste tot era eleganta si falsitate.

-- De aici a început totul. -- ii șoptesc eu uitandu-ma la ea cu dispreț.

Nu pot nega ca este frumoasa si asta este normal. E un înger, dar pentru tot ce am trăit pana acum trebuie să mă razbun. Din cauza ei si a celor ca ea, eu nu am putut să fiu personajul principal in viata penibilă a oamenilor. M-am săturat de inocența îngerilor. Pana la urma mi se pare falsa si pentru asta vreau sa scap de ei. Păcat ca nu pot să omor fiecare inger in parte.  Am un plan special pentru ea. Totul va fi încet si dureros, pentru ea bineinteles.

-- Imi explici te rog? -- intreaba ea neluandu-si privirea de la oamenii care treceau prin fața ei.

-- O vezi pe femeia aia?-- o intreb eu aratand spre una dintre femeile imbracate cu rochii inflorate. Sarah a afirmat. -- Este una dintre cele mai nemiloase persoane. Se pricepe in blesteme. I se spune femeia cu doua feţe. Ea m-a creat. Ea m-a educat asa cum ar face o mama cu fiul ei doar ca pe mine m-a educat in rau. Ea m-a facut demon. -- ii spun eu cat am putut de sincer.

-- E mama ta?-- ma intreaba Sarah.

-- M-a crescut. Doar asta a facut. Nu e mama mea biologica.

-- Atunci cine este?

-- Scumpo, sunt demon. Eram de mic predestinat sa fiu unul si asta s-a intamplat, chiar daca nu stiam asta cand eram mic. Demonii nu au parinti. Nu au mama, nu au tata. Toate astea doar ca sa invete sa supravietuiasca. -- ii explic uitandu-ma la ea.

-- Tu ai acceptat sa fii demon?

-- Da. Am facut-o foarte usor. Dar stii? Nu e asa usor sa fii demon. Trebuie sa ai o latura mai...nebuna.

-- Dar...-- inainte sa mai intrebe ceva si sa imi strice buna stare, am intrerupt-o punandu-i o mana in fața chipului ei.

-- Acum aceasta scena nu mai este importanta. Sa trecem la urmatoarea. -- ii spun si imi indrept privirea in față pentru a doua oara.

Aparusem in fața unei paduri intunecoase unde doar luna lumina locul.

Sarah se indepartase de mine. Ii era frica. Simteam asta. Voiam sa rad si sa imi bat joc de ea dar nu era timpul si nici cazul.

-- Nu iti voi face nimic, Collins. E o alta parte din trecut. Haide langa mine si stai nemiscata. -- ii spun uitandu-ma la ea. Sarah vine incet spre mine si se pozitioneaza cu fața inainte.