O Iubire Demonica

XXXVII «Misterele cazurilor III»

Capitolul 37
Partea a III-a

Clara Rosberg, Annaleight Meredith, Hannah Stockings

Sarah Collins

Simteam ca eu si Blake aveam o conexiune din ce in ce mai puternica. Ne iubeam din ce in ce mai mult iar asta nu imi provoca altceva decât fericire. Aveam puterea sa sper ca dupa ce se vor rezolva toate cazurile, după ce fiecare vinovat va fi inchis in celulele care vor deveni propriile lor case, totul se va rezolva iar viata mea va fi mult mai bună, mult mai fericita decat era inainte.

După ce ne-am dat seama ca ne-am petrecut destul de mult timp plimbandu-ne, eu si demonul meu, pe care il pot numi oficial "iubit", am mers din nou spre agenție. Urmau cazurile ultimelor cadavre si totul se rezolva, totul revenea la normal, asa cum trebuia sa fie. 

Ne comportam ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Ne purtam ca doi adolescenti îndrăgostiți: zâmbeam din nimic, ne daruiam priviri pline de dragoste, ne înțelegeam uitându-ne unul la altul, dar poate de asta aveam nevoie. Aveam nevoie de timp pentru noi. Poate de asta nu ne-am inteles, poate de asta nu am putut comunica prea bine. Fiecare cuplu are nevoie de timp pentru ei, asta tine in viata fiecare sentiment.

Mi-am propus sa ne petrecem mai mult timp împreună dar asta se intampla clar dupa ce vom termina fiecare problema. Avem de rezolvat cazurile. Ultimele cazuri iar acestea se vor rezolva astăzi. Mai avem cateva ore pana cand seara vine dar eu nu ma voi opri până cand nu voi termina de rezolvat tot. După toate probleme astea as avea nevoie de o lunga si frumoasa vacanta alaturi de Blake iar apoi ne vom conecta din nou la viata noastra reala si ne vom continua treaba.

Imi venise rândul. Viata lui Blake a fost deja aflată, povestile din viața lui au fost deja iesite la suprafață dar eu nu stiu nimic despre trecutul meu si viitorul meu, al nostru. Dar voi afla totul, asta imediat ce voi termina cu toata treaba rămasă.      

Am intrat in agenție si am mers in biroul meu. Blake s-a așezat pe scaunul din fața mea iar eu eram deja așezată pe scaunul meu. Mai aveam 3 cazuri si totul se termina, stresul se termina. 

Clara Rosberg, Annaleight Meredith si Hannah Stockings sunt persoanele de care nu am auzit nimic. Nu au fost pomenite in nicio descutie, nu au fost subiecte de conversatii mondene, nimeni nu a spus ceva de ele. Erau umbrele acestui caz.

-- Luke? -- agentul chemat de mine venise de graba in biroul meu. Ii daduse lui Blake o privire naucitoare si se indreptase spre mine. 

-- Spune. 

-- Ceva apare despre ultimele cazuri? 

-- Nimic. Viata lor era plictisitoare. Fara iubit, sot, amant sau prieteni. Era un cerc inchis. Fetele erau prietene intre ele si nimeni nu se putea amesteca. Ele erau celelalte dansatoare care isi faceau spectacolul inaintea Marisei. -- Luke explicase in mare parte, evidentiand detaliile care ne ajutau. I-am multumit agentului si prietenului meu si, cand a vrut sa imi paraseasca biroul, Blake il oprise. 

-- Ce ar fi sa accepti ca eu sunt si voi fi impreuna cu Sarah si tu nu? -- ma uitasem surprinsa la Blake care avea ochii verzi iar asta insemna un singur lucru: era gelos. 

Nu avea motiv pentru care ar fi trebuit sa fie gelos, nu se imtamplase nimic compromitator iar Luke nu facuse niciun pas gresit spre mine, sa flirteze. Singurul lucru facut de el a fost sa ii daruiasca iubitului meu o privire destul de rautacioasa dar asta doar pentru faptul ca ei nu se suporta, la fel cum nu se suportau nici inainte. Era caraghioasa toata aceasta situatie pentru mine dar tot aveam frica ca se va isca vreo bataie. 

Gandindu-ma in cateva secunde, ajunsesem la concluzia ca emotiile lui Blake sunt destul de fragile in aceste momente. Cu ajutorul lui Josh, atotstiutorul, care mi-a povestit cat de multe a putut in timpul nostru singur si liber, intelesesem ca aceste emotii fragile ale lui Blake sunt datorite faptului ca s-a simtit o perioada, oricat ar fi de mica, indepartat de mine la propriu si la figurat. Din cate imi aduc aminte, vampirul mi-a spus ca fiintele paranormale care si-au gasit sufletul pereche nu trebuie sa fie îndepărtați de el pentru ca, odata gasit, se formeaza o conexiune intre sulfete in asa fel incat ambii parteneri de viata au nevoie de prezenta celuilalt pentru a fi fericiti. 

-- Nu trebuie sa imi amintesti la fiecare pas ca tu vei fi cu Sarah. Am inteles-o. 

-- Nu stiu ce sa zic. Nu se vede. Ce ar fi sa stai.. nu stiu.. departe? 

-- Doar pentru ca ai devenit in mod uman iubitul ei nu inseamna ca trebuie sa o indepartezi de toti pretenii ei barbati. Nu fi penibil. -- spuse agentul. Inainte sa isi spuna Blake replica, eu intervenisem. 

-- Are dreptate, Blake. Luke imi este prieten si imi va fi in continuare chiar daca s-a intamplat ce s-a intamplat. Trebuie sa accepti asta. -- vazusem cum Blake isi inchisese gura iar apoi a inghitit in sec. Il lovisem in orgoliu, ceva ce ar trebui sa fie neatins mai ales la demoni. Stiam ca nu se suparase pe mine prea rau, dar il voi putea impaca rapid. 

-- Acum haideti sa trecem la treaba noastra pentru ca nu veti pleca niciunul din voi pana cand nu vom termina totul iar asta inseamna ca o sa lucrati din greu impreuna. 

Blake se ridicase si el de pe scaun cu un aer de plictisit dar, de asemenea, de învins. Am lăsat un ras sa imi scape din cauza comportamentului copilăresc al unui demon care are mai mult de 1000 de ani. Trebuia sa fie mai mult ca matur la vârsta asta.

-- Blake, nu o lua inainte! -- strigasem după el. Demonul pornise in fața cu o mare viteza ceea ce m-a lăsat pe mine in urma.

Eram destul de inalta pentru oamenii normali care cresc normal in lumea asta dar alaturi de Blake parca Universul uita ca sunt prezenta. In comparatie cu Blake, am picioarele atat de mici incat un pas de-al lui reprezinta trei de-ai mei ceea ce e foarte ciudat, dar asta face ca demonul sa meargă mult prea repede pentru viteza pe care o am si o folosesc eu.          

Cand ne-am intors, Josh era așezat pe unul dintre scaunele de langa camera de dat declaratii. Avea capul in jos si se juca intr-un mod ciudat cu degetele in timp ce isi misca picioarele intr-un ritm alarmant. Poate se intamplase ceva rău, aflase ceva ce nu îi convinea, dar orice ar fi, se vedea de la o mare distanță ca era supărat.     

-- Josh? -- vampirul al cărui nume i l-am strigat isi ridicase capul si ma privise îngrijorat. Gândurile mele s-au confirmat.

S-a intamplat ceva rău.

-- Am stat de vorba cu Jake si am aflat ca a omis un detaliu foarte important. -- spuse Josh ridicandu-se de pe scaun si venind spre noi.

-- Ceva important despre Marisa sau celelalte cazuri? Nu stiu de ce trebuie sa fii asa. Putem schimba declarația rapid pentru ca eu lucrez la caz. Nu poate fi ceva atat de grav nu?

-- Nu e despre caz, Sarah. E.. complicat

-- Spune odata, Josh. -- spuse cu un glas puternic Blake.

-- Nu esti asa de inocenta cum crezi. Nu ai fost niciodată înger, ai fost demon, dar nu orice fel de demon. Sarah, esti fiica spiritului.

Ultimele cuvinte rostite de vampir mi se repetau in cap ca si cum s-ar fi defectat ceva. Eram mai mult ca socata, confuză si îngrijorată. Simteam cum stresul isi făcea prezența prin toate celulele corpului meu pana cand m-am lăsat dusă de val si am căzut in bratele iubitului meu demon.    

 

*dacă găsiți vreo greseala va rog sa imi spuneti, capitolul a fost corectat in graba de pe telefon*