Între abis şi paradis

1. Vândută

N/A: Hei, salutari!

Îndrăznesc să fac o mică precizare, asta a fost prima poveste pe care am scris-o și am publicat-o integral pe Wattpad în anul 2014; au trecut mulți ani de atunci și eu am crescut atât ca autor cât și ca persoană o dată cu ea. O să găsești o exprimare precară și momente nerealiste de-a lungul povestirii, dar daca ești dispus să treci peste aceste momente sunt sigură că o să îți placă! Nu am ieșit direct o scriitoare bună, așa că a luat ceva până să mă dezmeticesc. Aceasta carte este dovada că am avut un început furtunos și o evoluție decentă, dar sub nicio formă nu cred că aceasta este scrierea supremă. Pot doar să te asigur că am pus mult suflet în ceea ce am scris și sper să te bucuri de ea la fel cum m-am bucurat și eu când am scris-o.

xx

***

Abandonată de părinţii naturali în maternitate, Anastasia Carol a fost târâtă de la un orfelinat la altul până la vârsta de doi ani. Nimeni nu o voia. Nimeni nu se uita spre fata slabuţă cu păr uşor cârlionţat. Nimeni în afară de ea, îngerul ei păzitor. Cea pe care avea s-o numească mamă pentru 14 ani de atunci înainte. Mama ei adoptivă fusese o persoană minunată, cu o inimă blândă şi mereu un zâmbet încurajator. A crescut-o pana la varsta de 16 ani cu toata dragostea pe care o putea oferi o mamă pruncului ei.

Însă lucrurile au luat o întorsătură oribilă când Marie s-a imbolnavit de cancer, a aflat prea tarziu pentru a putea fi salvată şi oricum banii nu creşteau în pomi. Nu îşi permitea să plătească costurile pentru medicamente şi a lasat-o singură, mai devreme decât si-ar fi putut închipui.

Nu mai avea niciun sprijin şi era nevoită să locuiască cu soţul lui Marie, George, un om teribil care o jignea si o maltrata cu orice ocazie. Ar fi fugit de acolo în orice secundă, dar unde se putea duce o fată fără niciun sfanţ şi fără niciun ajutor? George fusese la un momentdat un om bogat şi influent, însă a căzut în patima jocurilor de noroc şi şi-a înecat supărarea în alcool.

Credea că e o zi relativ obişnuită de februarie, soarele arucând când şi când raze de după nori. Ştia că trebuie să ajungă repede acasă pentru că George avea s-o lovească dacă nu gătea şi nu făcea acelaşi lucru pe care îl făcea zi de zi. Curăţenie, mâncare, curăţenie. Temele şi le făcea după ce George adormea, la lumina difuză a unei lumânări vechi. A grăbit pasul ştiind că avea să fie pedepsită aspru dacă nu ajungea la timp. De fapt se certase de dimineaţă cu George, dar plecase oricum la şcoală ca să scape de manifestările lui violente, în ciuda protestelor lui şi a ultimei palme pe care avea să o mai primească de la el. A strâns de clanţă ca să îşi calmeze inima care bătea cu putere.

- Bună ziua rază de soare, a spus el pe un ton aspru.

- Bună George. S-a oprit pentru câteva secunde rotindu-şi privirea în jur, constatând că nu erau singuri în cameră. Doi bărbaţi îmbrăcaţi la patru ace împărţeau canapeaua îngustă şi plină de mucegai din aşa zisa sufragerie.

- Domnii sunt aici ca să... a început George.

- Ea nu ştie? a întrebat unul dintre ei confuz.

- Normal că nu ştie cap sec! Crezi că ar fi acceptat aşa ceva? s-a răstit George.

- Ce să accept? a întrebat fata simţind că inima are să o îi sfâşie pieptul. Sentimentul greu apăsător din pieptul ei nu îi dădea deloc pace.

- Domnii au venit să te ducă în excursie, a spus bărbatul cu o urmă de amuzament în glas. Rânjetul demonic de pe figura lui îi dădea fiori pe şira spinării.