Între abis şi paradis

19. Exagerari

Jumatatea lunii mai se arăta prielnică pentru o ieşire. Şi ce mod mai bun de a-ţi omorî timpul decât cu o plimbare la mall?

Erau la masă, făcând aceleaşi lucruri ca şi în ultimul timp. Tăcând, mâncând, traind împreună, dar atât de separat.

- Vreau nişte bani. Vreau să merg la cumpărături.

- Ştii bine că...

- Înainte să îmi dai un refuz categoric, îţi spun că poţi să o pui pe Ro sau pe Lena să vina cu mine. Nu-mi pasă daca trimiţi o sută de gărzi dupa mine, dar lasa-mă să ies din casă. Te rog!

El a ridicat suspicios dintr-o sprânceană şi a băut apă. Ea si-a lăsat tacâmurile jos şi si-a sprijinit coatele de masă.

- Voi fi cuminte, promit, nu plec de lângă ele, vreau doar sa mai ies din casă fiindcă Danielle mă omoară de-a dreptul şi am nevoie să respir aer din afară. Te rog?

- Bine.

- Voi fi cea mai cum... poftim?

- Am spus bine, te poţi duce. Dar nu mergi cu Roth sau cu Lena.

- Serios? Vii cu mine? A întrebat ea entuziasmată.

- Mergi cu Gary. A spus el tăindu-i elanul.

- Cine-i Gary?

- De astazi "gardianul" tău, cum îi spui tu.

- Nu pot să cred că faci asta, a spus ea dându-si ochii peste cap şi luând o ultimă înghiţitura din omleta nesărată.

- Ai spus ca nu îţi pasă de gărzi, a spus el arcuindu-şi sprâncenele.

- Ştiu ce am spus, doar că... în fine, sunt gata în 30 de minute.

- În regulă atunci. Şi-a şters colţurile gurii cu un şervet şi s-a ridicat de la masă. Ne vedem mai târziu.

- Aşa facem.

S-a aplecat asupra ei şi i-a oferit un sărut blând pe creştetul capului.

- Poftim. Foloseşte-l cu cap. A spus el punându-i cardul lângă farfurie.

- Mulţumesc, a raspuns ea luându-l şi folosindu-l pe post de evantai.

*

- E o nenorocită mică care profită de banii lui Richard, i-a spus Lena nervoasă mamei sale în timp ce freca o farfurie cu putere.

- Gura! I-a spus mama ei. Pentru noi e domnul Richard, nu îţi permite să îl tutuieşti.

- Ştii bine că aşa e. Nu ai văzut că nu se înţeleg? Ceva nu e în regulă. Nici măcar nu se sărută calumea.

- Nu e problema noastră ce fac stăpânii. Tu doar ştergi praful şi speli vase. Şi zi mersi, că nu mai câştigi tu nicăieri atâţia bani câţi iei de aici.

- Dacă aş fi fost eu soţia lui, o Doamne! Nici nu vreau să mă gândesc, cred că n-aş mai ieşi din dormitorul lor.

- Lena!

- Încetează mamă, ai vazut cum arată? Sunt si eu femeie, am nevoile mele.

- Tu nu faci parte din nevoile lui. Şi mai bine foloseşte-ţi toata energia aia ca sa speli vasele, şi apoi du-te şi spală bine tot holul.

- Dar l-am spălat acum două zile.

- Acum! Discuţia s-a încheiat.

- Doamne mamă, tu de ce n-ai fost în stare să lucrezi sa faci un palat din ăsta? N-ai fost în stare de aşa ceva si acum eu tre să stau să spăl podele ca o sclavă. Fir-ar a dracului de treaba! S-a plâns ea.