Între abis şi paradis

35. Secrete

O privea cum doarme. O privea şi se gândea cum de îsi păstrase obiceiurile. Coama ei blondă era intinsă pe toată perna. Dormea încolăcită pe el şi probabil că dormea foarte liniştită cu gura ei frumoasă, cu buze pline, uşor întredeschise. Stătea ca un nebun holbându-se şi analizându-i trăsăturile frumoase ale feţei. Avea pielea albă, fină, nasul mic şi drept, ochii mari împodobiţi cu gene multe şi negre. Stătea puţin încruntată şi se întreba în sinea lui ce o punea atâta pe gânduri.

Apoi în minte îi veniseră câteva imagini cu Gloria. Zveltă înaltă, idealul frumuseţii feminine. Orice femeie ar fi dat orice ca să arate precum ea. Dar Anastasia nu. Ei nu îi păsa de coafuri stilate, pantofi italineşti şi haine de firmă. Asta îl intriga. Oare asta o făcea atât de specială? Modestia? Cu siguranţă nu. Era ceva mai mult de atât. Ceva mai profund. Ceva ce nu îşi putea explica, pentru că nu îşi permisese s-o descopere aşa cum trebuie. A îndepartat-o atâta timp de el, nu pentru că n-o voia, ci pentru că se temea. Se temea că ar putea fi doar o faţadă a ei. Se temea că ar putea fi rănit din nou. Şi o altă dezamăgire ar fi insuportabilă de data asta.

S-a dat jos din pat şi s-a dus la baie spălându-se din abundenţă pe faţă. Nu se mai bărbierise de mult, dar nici nu simţea că e cazul. S-a dus în şifonier să îşi schimbe hainele, văzându-le şi pe ale ei. Erau simple, nu extravgante ca preţ sau ca modele. Modestia ei era în fiecare lucru pe care îl lăsa în urmă.

S-a dus jos intrând în bucătărie şi mai pierdut. S-a dus la frigider observând magneţii pe care ea îi achiziţionase de curând. Fără să îşi dea seama i-a scăpat un zâmbet.

*

Adormise ca un prunc după ce ajunse în cameră. Fusese o idee bună, îşi spunea ea. Venită pe moment, dar foarte bună.

Dimineaţa o găsise singură în pat. Cautase cu mâna şi ochii închişi locul de lângă ea care era neatins. Se trezise de-a binelea ridicându-se din pat. Şi -a tras un halat pe ea şi a pornit în cautarea lui Richard. Îl găsise stând pe canapeaua din sufragerie bând cafea şi citind ziarul.

- Neaţa, a spus ea zâmbitoare.

- Bună dimineaţa, a spus el serios.

În regulă, părea morocănos.

- Te... simţi bine? A întrebat ea. Nu te-am simţit când ai venit azi noapte.
- Pentru că am lucrat până târziu. Şi nu am vrut să te deranjez.

- Nu m-ai fi deranjat, a spus ea bosumflându-se.

Au rămas în linişte câteva secunde. El nu şi-a ridicat nicio clipă privirea spre ea, în timp ce ea i-a studiat fiecare reacţie. A văzut că nu avea chef de conversaţie aşa că a lasat baltă intenţia de a vorbi cu el.

S-a dus în bucătărie şi şi-a făcut cafea singură, fiindcă nu voia să se atingă de a lui. El a intrat aducându-şi şi punându-şi cana de cafea în chiuvetă. Ea nu îl băga în seamă făcându-şi de lucru prin alte părţi ale bucătăriei, cât mai departe de el.

- S-a întâmplat ceva? A întrebat el părând îngrijorat.

Ea a preferat să nu răspundă şi şi-a umplut gura cu o felie de pâine prăjită. Şi-ar fi turnat cafea, dar el se poziţionase lângă filtru şi nu voia să stea aproape de el.

- Anastasia! A insistat el. Spune-mi, ce e?!

A înghiţit plictisită pâinea dându-şi ochii peste cap.

- Oricum nu-ţi pasă, deci ce rost ar avea?

- Normal că îmi pasă, spune-mi ce e? Ochii lui negrii dureros de frumoşi au luat foc.