Între abis şi paradis

39. Adevărul

Stătea deasupra capacului de WC plângând. Durerea de burtă nu se mai oprea de câteva zile şi a după ce a încercat toate medicamentele de la farmicie, a luat în final decizia de a o ignora, dar parcă nimic nu mergea. Voma într-una şi se simţea mizerabil.

 S-a ridicat în picioare şi mers la chiuvetă ca să se spele la gură şi pe mâini. Şi-a clătit gura cu puţină apă ca să scape de gustul amar pe care îl avea. Lacrimile i-au întins machiajul, şi-a tras nervoasă câteva şerveţele din suport ca să se şteargă. Părul ei prins într-un coc răvăşit n-a suferit daune prea mari, dar observase dezamăgită cum cămaşa de culoare albă era pătată.

-          Fir-ar să fie!

S-a sprjinit de chiuvetă izbucnind în plâns. Ar fi vrut să se oprească,dar îi era atât de rău încât nu-şi mai dădea seama ce se întâmplă.

-          Anastasia? S-a auzit vocea blândă a Briannei de după uşă. Te caută o anume Gloria McKenzie.

-          O Doamne, spune-i că vin imediat!

Şi-a tras nasul şi şi-a şters lacrimile. A încercat pe cât posibil să şteargă urmele de machiaj de pe faţa ei. Şi-a mai trasat rapid două linii cu un creion dermatograf din geantă (ce idee bună avusese s-o ia cu ea) şi şi-a pus o cantitate consistentă de corector pe deasupra pomeţilor, ca să acopere semnele nopţilor ei nedormite. Richard nu s-a deranjat să se întoarcă acasă în seara precedentă, dar avusese bunul simţ să anunţe că rămâne în New York alături de mama lui. Şi Regina era absolut de negăsit. A ieşit arătând ceva mai bine. Şi-a scos eşarfa din geantă şi deşi murea de cald, şi-a atârnat-o în jurul gâtului ca să acopere petele de pe guler. Trebuia să fie de nedoborât în faţa adversarei ei.

-          Gloria, a salutat-o ea cu o înclinare din cap.

-          Anastasia.

 Femeia blondă s-a ridicat de pe canapeaua crem şi a sărutat-o pe obraji. Anastasia a făcut o faţă ciudată. Gloria nu arăta de parcă ar vrea să doboare pe cineva, ba chiar părea foarte relaxată şi calmă. Purta blugi, o cămasă roz şi balerini. Foarte neobişnuit. Părul ei stătea doar pieptănat într-o parte. Era superbă, dar nu superbă ca şi cum ar fi gata să te calce în picioare.

-          Sper că nu te superi, dar m-am aşezat deja.

-          Nici o problemă.

-          În primul rând voiam să îmi cer scuze că te-am deranjat. Probabil eşti foarte ocupată.

-          E în regulă. Voiai să vorbim despre împrumut?

Gloria şi-a muşcat buza de jos. Anastasiei a început să îi fiarbă sângele în vine. Ştia că era ceva grav după expresia dezamăgită de pe faţa Gloriei.

-          Anastasia plec.

-          Poftim? A spus ea nedumerită.

-          Îl iau pe Wesley şi ne mutăm înapoi în Chicago. Ştii tu cât timp Richard s-a recules în Anglia, eu am plecat la Chicago. Mi-am făcut o viaţă frumoasă acolo. Am cunoscut oameni şi... Nu vreau să mai stau aici. Sunt prea multe... amintiri. Nu voiam de fapt un împrumut. Căutam doar un pretext ca să vorbesc cu tine fără să bată la ochi, dar data trecută Richard ne-a întrerupt şi n-am mai apucat să îţi spun.

-          A fost adevărat?

-          Ce să fie adevărat?

-          Ce mi-a povestit că s-a întâmplat între voi. Faptul că tu l-ai părăsit, apoi tu şi... copilul... a spus ea cu un nod în gât.