Între abis şi paradis

40. Habits of my heart

Se uita pierdut la poza pe care o avea în mână. Era atât de frumoasă, alături de el. Rochia ei albă de mireasă îi venea ca turnată. Zâmbetul ei era perfect.Se juca cu verigheta de pe deget nehotărât dacă să o dea jos sau s-o păstreze.

Fuseseră cea mai neagră săptămână din viaţa lui. S-a ridicat greoi din pat lăsând fotografia acolo. Ura să o vadă. Ura lui pentru ea era uriaşă. Pe cât de mult se îndrăgostise pe atât de mult o ura acum. A dispărut fără urmă şi n-a mai dat niciun semn de viaţă. Cu excepţia faptului că acum o două zile şi-a folosit cardul ca să scoată 80 de dolari.

Ce putea să facă cu ei? De ce nu scose zeci de mii? De ce nu îşi cumpăra o casă uriaşă şi o altă maşină? De ce nu irosea banii pe haine şi pantofi scumpi? Pe lângă asta, îşi pierdea urma foarte uşor. Habar n-avea unde stătea. Îl pusese pe Ray să înceteze s-o mai urmărească, dar Troye îi monitoriza orice pas făcut la bancă. Probabil trăia bine mersi acum că aflase că Edward e în New York. Ziarele de scandal vuiau de nebunia ce se crease în urma testamentului. Din fericire nu se aflase şi de fosta ei relaţie. Era nervos şi gelos acum că a permis să se întâmple aşa ceva. Regreta că nu a adus-o înapoi cu prima ocazie. Nu trebuia s-o lase să stea acolo să îşi facă de cap.

Se minţea singur, avea nevoie de ea. Acum mai mult ca oricând. Şi-a frecat ochii obosiţi. Ar fi vrut s-o caute dar totuşi nu. Ştia că cel mai bine e s-o lase în pace. Telefonul lui a început să sune şi-a răspuns fără să se uite cine îl apela.

- Domnule? Se auzise vocea lui Ray. Bărbatul şi-a dres vocea.

- Ray, te ascult.

- Ştiu că mi-aţi spus să nu o mai căutăm, dar am dat câteva telefoane şi am aflat că doamna Edinson are un zbor astăzi spre Londra. Şi nu merge singură. A adăugat bărbatul după câteva secunde de linişte.

Sângele lui a îngheţat în vine.

- Domnule? A întrebat Ray văzând că el nu spune nimic.

- Continuă. A spus Richard simţindu-şi tot sângele scurgândui-se din corp.

- Edward Smith este cu ea.

Nici dacă l-ar fi lovit cineva cu un ciocan în cap nu l-ar fi durut atât de tare.

- Mulţumesc Ray, la cât e zborul?

- 8 AM domnule.

A închis telefonul şi s-a uitat la ceas. Şapte cincizeci şi cinci. I-ar fi luat cel puţin o oră jumătate numai drumul până în New York. Nu avea cum să ajungă. Şi nici n-avea ce să facă. La dracu! Îi luase banii. Şi l-a mai şi sedus pe deasupra. Lucrurile erau tot mai clare. Nici măcar nu s-a despărţit de Edward, s-a prefăcut în tot acest timp. Au ţinut o relaţie pe ascuns ca să îl inducă pe el în eroare. L-a făcut să se îndrăgostească şi plecat. Putea să îi ia inima, nu mai avea nevoie de ea.

A făcut un duş şi s-a dus spre şifonier. Toate hainele ei erau acolo. Impregnate cu parfumul specific. A schimbat aşternuturile de pe pat. Toate miroseau ca ea. Totul îi aducea aminte de ea în casă. I-a dat un telefon lui Meredith şi i-a spus lui Ray s-o aducă acolo ca să cureţe totul. Nu mai voia să aibă nicio urmă de-a ei în casă. Totul trebuia să dispară.

După ce a ajuns la birou s-a închis acolo şi a lucrat. A avut o şedinţă cu consiliul anunţând plecarea ei, decizând să îl pună pe Troye în locul ei.

- Nu crezi că te cam pripeşti? L-a întrebat prietenul lui după ce au părăsit sala de şedinţă. Richard n-a trecut nicio săptămână de când...

- A plecat Troye! Plecat, adică nu se mai întoarce.

- Dar...

- E cu Edward, are o grămadă de bani şi poate să facă ce vrea, nu mă mai interesează.