Zaira

Ce este fericirea?

Ce este fericirea? Acel  moment infim când simți că plutești și că nu-ți stă nimic în cale?Ori acea senzație când inima ți-o ia la galop și simți că stă să-ți iasă din piept?

Cine mai știe exact? Oricum, ceea ce credeam eu că înseamnă fericire pentru alții nu era deloc așa. Pentru duce, fericirea era acel moment când m-a pus să stau în vârful degetelor de la picioare pe niște coji de nucă doar pentru că nu i-am făcut corect patul sau acel moment când a decis că nu sunt demnă de o cameră normală ca toți servitorii și m-a pus într-o colivie imensă în curtea din spate a castelului.

Acolo mă aflam și acum, după o săptămână de la acel bal nenorocit. Norocul meu era că vremea aparent ținea cu mine, pentru cât nu știu,dar totuși speram ca ducele să-mi dea drumul din colivia asta pentru că deja ma săturasem să fiu privită ca un animal de companie obraznic.

-Nu pot face nimic, s-a auzit brusc vocea lui Maxx tăind liniștea grădinii. Ducele a primit permisiunea regelui să te disciplineze în modul acesta și nu se poate face nimic, a spus așezându-se pe iarbă în fața coliviei mele.

-Cu ce am greșit Maxx?am întrebat obosită. Cu ce am greșit de am ajuns în situația asta?

Pentru moment a tăcut,gândindu-se la întrebarea mea pentru că știa că nu mă refer la situația mea și colivia asta nemernică. 

-Uneori și eu mă întreb asta, a spus într-un final. Tu doar încearcă să fii mai obedientă și poate așa o să-l plictisești pe duce și o să te elibereze, a zis ridicându-se de pe iarbă și întorcându-se cu spatele să plece.

-Mai rămâi, m-am trezit spunând strângând în mâini barele coliviei. Înnebunesc singură toată ziua. Nimeni nu vine să vorbească cu mine, nimeni nu mă bagă în seamă,nimeni nu se uită la mine, nici măcar fata care vine să-mi aducă mâncare,nimeni nu mă tratează ca pe o ființă,toși care trec prin fața coliviei se uită la mine ca la un animal de companie, am zis pe un ton plângăcios.

-Asta este pedeapsa ta Zaira, a rostit Maxx cu spatele la mine. Dorința ta de a răspunde necontrolat și de a fi impertinentă te-a adus aici. Este o tactică adesea folosită pentru a submina voința unei persoane ;trebuie să-ți înveți lecția, a zis plecând.

Am tăcut pentru că știam că orice aveam de spus nu avea să fie auzit, nu în această lume, așa că am făcut tot ce trebuia să fac de la început, am tăcut.

Am tăcut când a venit ducele, am tăcut când a venit fata cu mâncarea, am tăcut și mi-am lăsat privirea în jos așa cum trebuia. Am tăcut când ducele zbiera la mine să-i răspund,deși știam că aveam să intru într-un bucluc mai mare, am tăcut când am fost eliberată din colivie pentru a fi pedepsită. Nu  am scos un cuvânt când ducele,personal mi-a lovit tălpile cu o nuia și mai mult ca sigur nu am vorbit când a venit din nou Maxx la mine după o săptămână.

-Ce mama naibii ai?a urlat ca în acea primă zi când mă adusese la castel. Ducelui mai are puțin și îi explodează o venă la cât de nemulțumit este de tine. Chiar vrei să mori? Pentru că asta este următoarea mișcare a lui, a zis crud trăgând de barele coliviei.

Nu am spus nimic, doar l-am privit cu ochi goi,încercând să-i transmit că nu-mi mai pasă,oricum nu mi-a păsat de nimic din clipa în care mă adusese aici. Speram doar ca ducelui să-i pocnească într-adevăr vena aia între timp.

-Zaira, a spus Maxx,brusc fiind lângă mine în colivie, vino cu mine, a zis privindu-mă în ochi.

Normal că avusese tot timpul acesta cheia la el,nu ar trebui să mă mai mire,doar că nu-mi puteam da seama de ce o folosea acum? Nu îi era interzis?Nu avea să intre în bucluc?