Zaira

Trecutul mereu se întoarce să te bântuie

Mental urlam la el să nu îndrăznească așa ceva, să nu mă umilească așa, dar fizic rămăsesem stană de piatră. Ochii lui nu se dezlipiseră de ai mei nici când a intrat în cameră un bărbat cu funii și nici când a început să mi le lege de mâini.

-Maxx, te implor, nu face asta.

-Doar ai încredere, a zis simplu.

Forțându-mi mintea să nu se mai panicheze și doar să aștepte, am încercat să ignor total faptul că îmi erau legate mâinile fedeleș. Priveam în ochii lui căutând ceva, orice, dar avea privirea goală, ca și cum se distanțase de mine, ceea ce făcea fiind un act mecanic. Spunea să am încredere, dar cum să am când regele era un psihopat care tocmai ne ceruse să ne dezbracăm și să o facem în fața lui. Știam că la căsuță eram urmăriți, dar una este să știi că te vede cineva pe o cameră și alta era să faci actul acela cu altă persoană în aceeași încăpere cu voi.

De fiecare dată Maxx încercase să mă facă să uit ca suntem priviți, făcându-mă să mă focusez pe el, pe ceea ce-mi făcea, dar acum era cu totul altceva și dacă continua așa avea m să protestez ca din gură de șarpe. Dacă aveam să mă duc la fund, măcar să știu că nu mă dusesem de bunăvoie.

-Excelent, a zis  regele, după ce fusesem legată. Este o masă chiar aici, Maxx, a spus, bătând cu mâna pe o suprafață tare.

-Maxx, o să țip și o să protestez și o să mușc și...

-Nu e nevoie, doar așteaptă, femeie enervantă, mi-a răspuns, conducând-mă spre masa lângă care stătea regele.

Trebuia să am încredere în el, altă opțiune nu aveam. Era prea calm și calculat și vorbele lui îmi dădeau de înțeles că nu eram într-un mare pericol, așa că am tras aer în piept și l-am urmat, cu capul plecat și privirea în pământ.

-Ai înțeles ce vreau Maxx, da?a întrebat regele.

-Da, majestate, a răspuns, Maxx, luându-mă în brațe și așezându-mă pe masă.

Suprafața mesei era extrem de rece și o simțeam prin haine, făcându-mă să tresar de frig. Am riscat să ridic puțin privirea și l-am văzut pe Maxx dându-și jos bluza, aruncând-o pe jos, apoi a întins mâinile spre mine. Am stat locului, forțând-mă să am încredere în el.

-Plictisitor, Maxx, sunt dezamăgit, a zis regele, venind lângă Maxx, în partea lui stângă. De ce nu protestează? De ce nu se plânge de suprafața mesei?a întrebat furios regele.

-Știe să asculte ce i se spune, a zis Maxx, apucându-mi poalele rochiei și începând să le ridice. Mă lași să te dezbrac, nu-i așa?m-a întrebat direct.

-Da, am răspuns, înțelegând ce se întâmplă.

Cu privirea în jos, l-am lăsat pe Maxx să-mi ridice rochia până peste pulpe și ar fi continuat dacă nu intervenea regele.

-Nu este deloc amuzant, a bombănit. Plecați din fața mea, imediat și mă aștept să-ți reincepi antrenamentele și să-ți faci îndatoririle, a zis regele, trântindu-se nervos pe tron.

-Sigur că da, a răspuns prompt, dându-mă jos de pe masă,dezlegând sfoara, luându-mă de mână și trăgându-mă după el afară din cameră.

Nu mi-a spus nici un cuvânt cât timp coboram treptele și mergeam spre camera noastră. Aveam nevoie de explicații pentru că ce se întâmplase era al naibii de ciudat și nu știam dacă să-i mulțumesc cerului sau să-l drăcui pe rege.

Mâna puternică a lui Maxx o strângea așa de tare pe a mea încât credeam că o să-mi rupă oasele, dar nu mă plângeam pentru că aveam nevoie de susținerea aia. După câteva zile de relaxare și distanțare de lumea în care trăiam, întoarcerea în ea a fost ca un duș rece.