Călătoarea: Dincolo de Amaris

Capitolul 8

*Din perspectiva lui Leon*

Imi inchid lent ochii si imi strang mainile la piept, relaxandu-ma in scaunul moale. O explozie urmata de tipete se aud aproape de cladirea inalta in care e biroul meu. Geamul din spatele meu vibreaza amenintator din cauza puterii exploziei. Surad, desi nimic din ce se intampla in jurul meu nu e amuzant. Oare asa se simteau Razboinicii? Daniel Belami, marele Razboinic, statea in acest birou si latra ordine toata ziua, iar ceilalti le indeplineau de parca barbatul ala era un rege. Tot ce am auzit in cei douazeci de ani ai mei era sa respect Razboinicii, sa nu ii enervez, sunt persoane periculoase care tin in maini Amarisul.

Pufnesc enervat si ma ridic in picioare, indreptandu-ma spre geam. Privesc cu ochi mijiti cum cateva case sunt distruse de flacari ucigase, iar barbati si femei fugeau speriati pe strazi. Stiam unde pleaca. Majoritatea cetatenilor Amarisului se ascundeau la periferiile orasului. Nimeni nu le va face nimic. Un rege nu poate conduce daca nu exista oameni care sa il asculte. Oftez lung. Razboinicii au pierdut. A venit vremea Creatorilor si a oamenilor pierduti. Cei slabi au devenit cei mai puternici. Amarisul va fi distrus, apoi construit din nou dupa vointa mea. Toata familia Belami e moarta, nu mai are cine sa ma impiedice. O sa conduc orasul asta cum nu l-a condus nici regele Hendrix.

Cateva batai in usa imi intrerup gandurile. Aud pe cineva pasind in biroul meu, insa nu ma intorc.

- Totul e gata, sefu'. aud glasul unuia dintre oamenii mei.

Ma intorc pe calcaie. David merge spre mine si imi da o servieta strans inchisa. O asez pe masa neagra din lemn si o deschid. Atent aranjate, vad acolo niste eprubete pline cu un lichid inchis la culoare. Sange. Sangele unor Razboinici. Chiar daca ii urasc, puterea lor nu e ceva ce vreau sa pierd.

- Umm... Sefu', am informatii noi. se balbaie David.

- Te ascult. zic eu, inchizand servieta.

- Naveta pe care ai zis sa o caut... Am gasit-o. Inauntru erau doua cadavre, ale unor Razboinici, Niall si Kaleb. spune David.

Imi ridic brusc capul in sus, barbatul din fata mea tresarind. Imi strang pumnii, iar frustrarea imi face muschii sa tremure.

- Patru persoane trebuiau sa fie acolo, doua dintre ele legate de scaune. marai eu.

- N-Nu stiu. Am observat niste franghii taiate pe podea, insa nimeni pe scaune.

Tip enervat si arunc scaunul de langa mine pe podea. Ma incrunt si imi musc interiorul obrazului. Daca cei doi au scapat... Daca Antea a ramas vie... Fata aia o sa imi strice toate planurile, asa cum a facut mereu.

- Trimite oameni care sa caute toata padurea. Pe oricine gasesc aduc la mine. spun eu furios.

- Dar domnule... E foarte mult teritoriu de cautat.

- Ai inteles!? tip eu.

- Da, da. zice David speriat.

Barbatul iese rapid din biroul meu, lasand usa deschisa in urma lui. Ma sprijin de masa din lemn si imi trec mainile prin par. S-ar putea ca planul meu sa nu functioneze cum trebuie. Arunc o privire spre seiful din coltul incaperii, cutia metalica facandu-mi cu ochiul. Ezit pentru o clipa, apoi ma indrept spre ea. Tastez un cod din sapte cifre, iar usita se deschide cu un scartait lung. Iau de acolo o alta cutiuta mica, legata cu o panglica aurie. O deschid si pe aceasta. Inauntrul ei ma asteapta o seringa pe jumatate plina cu o substanta neagra. Zambesc in coltul gurii si las cutia pe podea, apoi imi scot telefonul din buzunar si apelez o persoana demna de incredere. Ii spun fetei sa vina in biroul meu, ea acceptand imediat. Peste cateva minute, Eris intra fara sa bata. Ea isi impreuneaza mainile la spate si asteapta motivul chemarii ei.

- Spune-mi, Eris, ai incredere in mine? o intreb eu.

- Desigur. raspunde ea.

- Si daca-ti spun sa imi dai pistolul tau?

Eris isi scoate pistolul care era agatat la cureaua ei si mi-l inmaneaza. Ma joc cu arma printre degete, privind-o pe fata in ochi.

- Ai ucide pentru mine? inteb eu.

- Orice inamic, indiferent de varsta, indiferent de relatia mea cu el. zice Eris ferma.

- Dar tu, tu ai muri pentru mine?

- Oricand.

- Perfect! ranjesc eu.

Imi ridic mana in care tineam pistolul si apas pe tragaci, glontul trecand prin pieptul fetei. Corpul lui Eris cade la podea, sangele incepand sa curga din rana proaspat facuta. Ma aplec si iau seringa din cutiuta din spatele meu, apoi ma asez langa Eris. Ii iau bratul, asezandu-l in poala mea, apoi injectez lichidul negru in corpul fetei. Arunc seringa undeva prin birou. Zambesc si ma dau cativa pasi in spate.

Incet-incet, venele lui Eris se fac negre. Substanta toxica este acceptata si calatoreste prin organismul ei. Imi iau scaunul aruncat pe podea si ma asez pe el, asteptand. S-ar putea sa dureze cateva minute. Observ cum muschii fetei incep sa tremure puternic, iar picaturi de transpiratie ii apar pe frunte. Rana provocata de glont din pieptul lui Eris incepe sa se vindece. Ma ridic in picioare si ma apropii de ea. Fata deschide deodata ochii, niste ochi negri lipsiti de viata, si ma fixeaza cu privirea. Sub pielea ei alba se vad vene negre care pulseaza amenintator. Eris isi deschide gura si atunci observ dintii ei alungiti si ascutiti, asemanatori cu unghiile ei. Ea sare in picioare, privind precauta in jurul ei. Eris e de-acum o Pradatoare.

Ii zambesc si imi intind incet mana in fata. Creaturile ca ea tind sa placa prima persoana pe care o vad cand se trezesc. Eris face un pas spre mine si isi aseaza capul in palma mea. O mangai pe par de parca ar fi un animal de companie. Eris se incordeaza brusc, simtind un posibil pericol. Aud pasi pe hol, apoi usa biroului se deschide trantindu-se de perete. David intra zambitor, insa expresia i se schimba cand o zareste pe Eris. Ranjesc si o apuc pe fata de umeri.

- El e inamicul. Ataca-l. soptesc eu in urechea ei.

Eris se incrunta, apoi sare brusc peste David. Barbatul este doborat la pamant. El incearca sa tipe, dar nu mai reuseste, pentru ca Eris si-a infipt coltii in gatul lui. David se zbate in continuu pentru cateva secunde, apoi se opreste. Trupul lui zace inert pe podeaua din marmura, siroaie de sange murdarindu-i hainele.

- Minunat. zic eu, iar Eris se ridica in picioare. Acum am o alta misiune pentru tine.