Călătoarea: Dincolo de Amaris

Capitolul 41

Eram cu moralul la pamant.

Stateam tolanita in patul din camera de hotel, cu picioarele amortite si gandul la trecut, literalmente. Clipeam lent, iar ochii imi erau fixati pe niste reviste de pe un birou. Imi era somn, dar nici gand sa adorm. Situatia era ciudat de asemanatoare cu saptamana din Telia in care eram chinuita de amintirile din Abingora si cu Lerna incercand sa ma inveseleasca. In prezent, Camber era cel care ma consola. Stateam cu spatele lipit de pieptul lui, simtindu-i inima batand cu putere. Baiatul respira incet, si probabil credea ca daca ramane calm, eu il voi imita.

Stiam mai bine.

Camber era nelinistit, iar adevarul despre crearea lui Eris l-a dat peste cap. Spre binele sanatatii mele, el nu s-a indepartat dupa ce a aflat ca inceputurile Pradatoarei erau in mine. M-a tinut in continuare in brate, dar simteam foarte clar cum ii tremurau degetele care se plimbau in parul meu sau cum se misca din minut in minut pentru a-si ascunde frustrarea si teama. Nu stiam de ce se temea, pentru mine sau pentru binele celorlalti. Eu eram doar fericita ca era aici, indiferent daca si-a schimbat parerea despre mine.

- Stii, practic nu a fost niciodata vina ta pentru actiunile tale. sopteste Camber, fiindca nu voia sa strice atmosfera linistita.

- Pentru omoruri? intreb eu, surazand sec.

- Tu ai un motiv mult mai intemeiat pentru ca iei mereu un pistol cu tine decat multi dintre noi. Eu fac asta pentru ca asa am fost invatat, dar tu faci asta din frica.

- Nu e frica. zic eu, mijindu-mi ochii. E furia si nevoia constanta de a indeparta pe toti.

- Si de unde vin aceste sentimente?

- De la experimente, Camber. Nimic nu are de-a face cu trecutul meu. Nu te mai minti. mormai eu si ma intorc cu o bufnifura pe spate.

Razboinicul isi aseaza palma pe abdomenul meu si se sprijina intr-un cot ca sa ma priveasca. Ochii lui erau cunoscatori, asa ca ii evit si aleg sa imi privesc talpile acoperite de ciorapi negri. Cred ca eu eram cea care ma minteam... Dar, la naiba, e mai usor sa gandesc ca e vina mea decat sa accept toate prin cate am trecut.

- Nu mi-ai spus niciodata in detaliu cum ai fugit din Abingora. murmura Camber.

Inghet cand aud ce a spus, iar degetele mi se strang in jurul paturii de pe pat. Ma incrunt, simtind cum mana baiatului se misca usor peste coastele mele.

- Ai sarit dintr-o groapa in alta. ma rastesc eu, plesnindu-mi mainile de coapse. Am fugit, pur si simplu. N-am chef de povesti tragice.

- E asta sau discutia consolatoare despre Eris si experimente si Pradatoare... Amandoua sunt tragice. Tu alegi. zice el, dand din umeri cu un mic zambet pe buze.

- Pot sa aleg sa tac si sa te ignor. Ce zici de asta? intreb eu cu un zambet fals pe fata.

- Increzator din partea ta sa crezi ca te voi lasa in pace.

Imi dau ochii peste cap, dar colturile gurii mi se ridica involuntar. Imi schimb din nou pozitia corpului, infasurandu-mi mainile in jurul taliei lui. Fata mi-era strivita de pieptul lui, dar nu ma indepartez chiar daca respiram greu. Camber se relaxeaza si isi freaca palmele de spatele meu. Imi inchid ochii.

Eram ingrozita sa vorbesc despre o noapte terifianta, mai ales in situatia data. Aceasta amintire imi distragea atentia de la informatiile lui Malika, insa ma arunca in alta parte intunecata a vietii mele. M-as simti la fel sa ma gandesc la experimente sau la Abingora, dar... Am fost, intr-un fel, usurata dupa ce am vorbit si Camber a ascultat fiecare detaliu. Parca mi s-a scos o piatra de pe inima si durerea mi-a ramas amortita ca o musca prinsa in un borcan pe care o vad doar cu coltul ochiului.