Călătoarea: Dincolo de Amaris

Capitolul 44

Batai puternice in usa si niste strigate entuziasmate. Asta e tot ce auzeam. M-am incruntat confuza din cauza somnolentei si chiar am intins mana spre noptiera crezand ca suna alarma. Dupa ce aproape mi-am dat jos telefonul mi-am dat seama ca sunetul nu vine din camera. Mi-am ridicat cu greu pleoapele, insa le-am inchis instant din cauza luminii puternice. Un mormait somnoros s-a auzit din spatele meu, unde mi-am adus aminte ca era Camber. Razboinicul s-a miscat de cateva ori, parand ca se trezeste mai repede decat mine. Eu mi-am pus palma in fata ochilor in speranta ca ii voi putea deschide mai usor.

- E Craciunul! se aude un alt tipat.

- Asteptati-ne in camera de zi! incearca sa raspunda Camber cu acelasi ton, dar vocea lui semana oricum cu un mormait.

Imi intorc alene capul spre el, frecandu-mi ochii si obrajii de nenumarate ori, dar in zadar; abia puteam ramane treaza. Camber, ca si mine, avea patura trasa pana sub barbie. Suvitele negre ii stateau in sus, avand o oarecare ondulare pentru ca a dormit cu parul ud. Pe pielea obrazului avea urme adancite din cauza pernei, iar buzele ii erau palide. Se sprijinea intr-un cot, dar curand a renuntat la asta si in schimb si-a lasat o parte din corp si greutate peste mine. Am gemut nemultumita.

- Da-te. mormai eu, cascand zgomotos.

- E Craciunul. zice el cu fata ascunsa in scobitura gatului meu.

Am clipit des, si abia dupa cateva secunde am realizat cu adevarat ce a spus si Camber, si Lerna care era dupa usa. Gura mi se intre-deschide si voiam sa imi dau o palma pentru cat de stupida eram. Cum pot sa uit?! Niciodata nu am facut asta, nici dupa cel mai adanc somn! Camber chicoteste incet, respiratia lui lovindu-se de gatul meu si facandu-ma sa tremur.

- De ce nu m-ai trezit mai devreme?! exclam eu, impingandu-l pe partea lui de pat.

- Ne-am trezit in acelasi moment. spune Camber inmarmurit.

- Trebuia sa pui o alarma. zic eu, sarind de pe pat in picioare.

- De ce eu?!

- Pentru ca tu! E Craciunul, ridica-te! strig eu.

Il apuc pe Razboinic de mana, folosindu-mi forta inexistenta ca sa il trag spre mine. Palma lui e mai mare si o acopera aproape in totalmente pe a mea. Camber ofteaza, dar zambetul ii rasare oricum pe buze. El ingenuncheaza pe pat, fiind la aceeasi inaltime ca mine, apoi se ridica si devine deodata cu un cap mai inalt. Mi-as fi dat ochii peste cap daca nu era o zi atat de frumoasa.

Imi impleticesc degetele cu ale lui si ma grabesc spre usa, dar ma opresc deodata in mijlocul camerei cu un singur gand in minte: abia ne-am trezit. Probabil arat oribil. Camber e dragut de dimineata, mereu a fost, dar eu inca nu am ajuns la acel nivel de perfectiune. Presupun ca parul meu arata ca un cuib de pasari, iar cearcanele mele ca doua gauri negre. Imaginea din capul meu ma infioreaza.

Arunc o privire spre baiatul din spatele meu, apoi fug rapid spre baie, tinandu-l in continuare de mana astfel incat el sa ma urmeze fara proteste. O sa aratam amandoi prezentabil in mai putin de cinci minute. Apa rece face minuni!

- Nu vrei sa iti deschizi cadourile mai intai? ma intreaba Camber, inchizand usa baii.

- Nu vreau ca Lerna sa aiba un infarct. zic eu, razand infundat.

Imi iau periuta de dinti din paharul destinat ei si incep sa imi periez dintii. Cand imi ridic ochii spre oglinda, vad tot la ce m-am asteptat: o Antea cu parul asemenea unor crengi, cu ochi somnorosi pe jumatate inchisi, cearcane adancite si cu un Camber vesel in spate. Razboinicul ma impinge usor spre dreapta ca sa se poata strecura langa mine si sa isi ia periuta. El imi face cu ochiul cand il imping inapoi.