Călătoarea: Dincolo de Amaris

Capitolul 19

*Din perspectiva Anteei*

- ...usa a fost deodata daramata, iar in casa Anteei au intrat niste barbati. povesteste Lerna, cu talentele lui grozave de relatare.

- Iar unul dintre ei era fratele tau. zic eu, privindu-l pe Camber.

Razboinicul pierde controlul volanului si apasa brusc pe frana, masina lui aproape intrand intr-un copac. Marcus, care a uitat sa isi puna centura de siguranta, se loveste de scaunul lui Camber, dupa care injura scurt. Doar eu si Lerna ramanem calmi. Eu stateam langa Camber, pe scaunul pasagerului, iar Calatorul era in spatele meu. El a povestit tot ce ni s-a intamplat in Amaris, pana cand am decis sa intervin eu. Se pare ca vorbele mele sau talentul meu minunat de a atrage atentia l-a facut pe Camber sa ne aduca la un pas de un accident.

- Leon?! striga Razboinicul. Sunteti bine?

- Logic. Lerna are o rana pe picior, dar nu e grav. Se va vindeca. spun eu nonsalanta.

- Sa stii ca inca ma doare. mormaie Lerna sub nas.

- Dar nu asta e important. zic eu, ignorandu-l. Leon nu era cel adevarat, insa era o clona. Si mi-a spus niste lucruri ciudate.

- Cum ar fi? intreaba Camber.

Baiatul respira adanc, apoi incepe sa conduca masina din nou. Ne indreptam spre cararea pe care Camber a ocolit-o in socul lui si ne continuam drumul spre cabana lui Marcus.

- Ceva de genul "Nu stii ce am creat din tine". spune Lerna cu un ton sinistru, incercand sa ii sperie pe baieti.

Nimeni nici macar nu clipeste. Calatorul pufneste scurt si isi strange mainile la piept.

- S-a referit la clona pe care o facuse candva din tine? ma intreaba Camber ganditor, aruncandu-mi o privire scurta.

- Nu am nici o idee. zic eu sincera. Clona lui Leon nu avea acel tatuaj dupa ureche, ci e la fel ca restul.

Camber isi musca obrazul. Era la fel de confuz ca mine. Ce se petrece cu aceste clone? Cred ca cele care au un tatuaj sunt un tip diferit de clone, insa nu avem nici o dovada ca e asa in afara de comportamentul lor diferit si straniu. Ah, mai este si viteza cu care ataca. Domnul Belami sau, ma rog, clona facuta din el, aproape ca a reusit sa il raneasca pe Camber seara trecuta. Dar nu ma pot abtine sa nu cred ca asta e un doar joc murdar de-al lui Leon si ca asa el ne face confuzi si speriati de necunoscut.

- Insa voi? Prin ce ati trecut? intreb eu, schimband subiectul.

Camber se stramba nemultumit si isi pune o mana pe coapsa mea. Gestul nu a fost menit sa ma calmeze pe mine, ci pe el. Din pacate, baiatul doar a reusit sa ma ingrijoreze mai tare.

- Am intalnit pe cineva... nepotrivit. spune el monoton, insa ochii ii tradau furia.

- Adica? intreb cu o spranceana ridicata.

- Pe scurt, Camber si-a intalnit fosta iubita.

- Marcus! suiera Camber, privindu-l urat prin oglinda retrovizoare.

Clipesc des, dandu-mi o suvita rebela de par dupa ureche. Imi intorc capul spre geam in asa fel incat Camber sa nu imi poata vedea gelozia. Da, recunosc, sunt geloasa! Adica, in singurul moment in care l-am lasat pe Camber singur, a intalnit o fosta iubita. Nu am discutat niciodata cu el despre vietile noastre amoroase, nu ca eu as fi avut una, iar acum regret ca nu am facut-o, pentru ca asa as fi fost pregatita pentru acest moment. Camber isi deschide gura, vrand sa imi explice tot, insa eu ii strang mana care statea pe piciorul meu.

- Nu acum. soptesc eu, astfel incat doar el sa auda.

Eram sigura ca nu vreau sa avem aceasta discutie in fata lui Lerna si Marcus. Camber incuviinteaza, aratand ingrijorat probabil de reactia mea. Imi las mana pe cea fierbinte a lui, inca intrebandu-ma cum poate fi mereu atat de cald.