Călătoarea: Dincolo de Amaris

Capitolul 37

M-am intors! :D

- Deci clonele cu tatuaj dupa ureche sunt, de fapt, oameni morti. spun eu, cu fruntea lipita de palma si cotul pe masa.

Privesc printre degete barbatul din fata mea, cu parul mangaindu-mi obrajii. Omul de Stiinta mananca pastele mult mai calm decat mine sau Camber, care era in dreapta mea. Razboinicul a fost in soc de cand a auzit ca doua dintre clonele pe care le-am intalnit erau tehnic moarte. Tatal lui si bunicul meu. Imi inchid ochii. La naiba, inca doare. Dar cum?! Si de ce naiba ar avea Leon nevoie de oameni morti ca sa lucreze pentru el?

- Da, intr-un fel. zice Ethan. S1 si S2 inseamna Subiectul 1 si Subiectul 2. Eu am avut de-a face cu Subiectul 3, un fost coleg de-al meu. A incercat sa ne pacaleasca.

- Asa cum fac toate clonele. mormai eu.

- Aproape a reusit, dar mi-am dat seama ca ceva nu e in regula. L-am analizat impreuna cu restul Oamenilor de Stiinta si am ajuns la concluzia asta.

Ma sprijin de spatarul scaunului si continui sa mananc. Camber isi freaca obrazul absent si priveste spre peretele din fata lui, pierdut printre ganduri. Atrageam atentia tuturor. Eram in restaurantul incapator al hotelului. Ca si in lobby, totul aici e galben, auriu sau alb. Mesele erau facute dintr-un lemn galbui cu niste detalii din sticla pe ele si nu erau aranjate in vreun fel anume in restaurant, ci erau peste tot. Peretii aveau tablouri agatate la distante egale, iar imaginile desenate imi dadeau fiori: pareau extrem de vechi. Era galagie. In hotelul din Dalmy stateau mult mai multe persoane decat m-as fi asteptat. Chelneri imbracati in uniformele lor specifice imparteau farfurii si bucate alese. Aveau zambete largi pe fata. Voiam sa ii plesnesc pe toti ca sa nu se mai prefaca.

- Oricum nu inteleg. Ce beneficii are Leon din a crea aceste clone? Adica, din cate am vazut, ele sunt defecte. Nu vorbesc normal si se comporta suspicios. murmur eu cu gura plina, dar nu imi putea pasa mai putin de asta.

- Clonele moarte sunt mai puternice decat cele obisnuite. Se misca rapid si silentios. S-ar putea ca Leon sa le fi dat puterea unui Razboinic atunci cand le crea, alta explicatie nu gasesc.

- Deci unele clone au mintea, pe cand celelalte au puterea. spune Camber, revenindu-si din starea ciudata. Intrebarea e: cand le va combina Leon pe cele doua?

Inghet, iar Camber observa asta. Ochii lui se ingusteaza ingrijorati. Nu pot sa il contrazic si asta face ce a spus mai infricosator. Il fixez pe Razboinic cu privirea. Un singur lucru imi trece prin minte, ca un vierme parazit. Minte, putere. Putere, minte. Cele doua combinate. Imi deschid gura.

- Eris. soptesc eu.

- Ce?

- Eris. repet eu. E puternica si nu se blocheaza de fiecare data cand ii pui o intrebare neasteptata. Leon deja le-a combinat pe cele doua, si stim amandoi unde a dus asta.

Cele trei rani, din umar, abdomen si picior, imi pulseaza dureros. Camber tresare si se incrunta, mana lui intinzandu-se ca sa o acopere pe a mea. Actiunea m-a confortat. Nu stiu pe cine durea mai tare, pe mine sau pe el. Amintirile cu padurea si lupta noastra nu au incetat niciodata sa ma bantuie. Dar Eris e moarta. La moment, trebuie doar sa speram ca nenorocitul nu creeaza o alta chestie ca ea. Desi, ochii lui Camber credeau altceva; imi faceam sperante false. Imi las capul in pamant, iar Razboinicul imi strange mana in a lui. Voiam o imbratisare...

- Nu... M-am pierdut. zice Ethan bulversat. V-a facut Eris ceva?

- "V-a facut" e putin spus. Creatura a atacat-o pe Antea. zice baiatul de langa mine cu maxilarul inclestat. A ramas cu cicatrici peste tot.

- Dar m-am razbunat! exclam eu, iar un ranjet imi infloreste pe fata.

Un chelner din apropiere ma priveste ciudat, iar Camber isi da ochii peste cap. Ii arunc o privire glaciala si imi retrag mana, apoi imi strang pufnind bratele la piept. Evit ochii care faceau gauri in obrazul meu. Serios, iar incepe? Camber a spus ca m-a iertat, dar oricum a ramas suparat ca am plecat in Amaris fara el.