Călătoarea: Dincolo de Amaris

Capitolul 12

- Ce naiba cauti aici?! strig eu socata.

Clipesc des, nevenindu-mi sa cred ce vad. Baiatul din fata mea zambeste rusinat, iar obrajii ii sunt colorati intr-o nuanta de rosu. Zambetul de pe fata ii dispare cand ii observa pe Camber si pe Marcus, ambii fiind confuzi. Razboinicul, care ma tinea aproape de dansul, isi deschide gura ca sa vorbeasca, insa eu imi ridic o mana in aer ca sa il opresc.

- Parca padurea era periculoasa, Lerna. zic eu ironica.

- De ce ai fugit? ma intreaba Calatorul bosumflat, strangandu-si mainile la piept.

Pufnesc enervata si pasesc spre el. De ce am fugit? Poate pentru ca tribul ala de nebuni ma scotea din minti?

- Stii si singur ca locul meu nu e in Telia. spun eu, apoi imi asez mainile pe umerii baiatului. Ce-ar fi sa te intorci la tribul tau iubit si sa iti traiesti viata frumoasa acolo? Oamenii tai au nevoie de un lider.

Nu imi vine sa cred ca am spus asta, dar baiatul asta nu o sa plece altfel. E naiv si credul, cred ca m-ar asculta si daca i-as spune sa se arunce intr-o prapastie.

- Asta nu mai e o problema! ciripeste Lerna zambaret. Victoria s-a oferit sa conduca Telia in lipsa mea.

Il privesc cu gura cascata. Cred ca urechile au inceput sa imi sangereze cand am auzit ce a spus. Ma incrunt, inca procesand informatia primita.

- Lerna, sigur nu ai cazut in cap cat timp te-am lasat singur? intreb eu, incercand sa raman calma.

- Nu. zice el mandru.

Mai avem putin si plecam la Leon ca sa ii cer sa ma omoare.

- Cum m-ai gasit? intreb eu.

- Am coborat muntele, apoi am privit padurea si m-am gandit: "Unde m-as duce daca as fi Antea?". Asa am ajuns aici.

Zambesc fals si ma intorc spre Camber, care ne privea amuzat.

- Impusca-ma, te rog. spun eu.

- Ce? Nu! De ce te-ar impusca? striga Lerna speriat.

- Asta e modul ei de a spune "Te iubesc". zice Marcus surazand.

- Sunteti impreuna? intreaba Lerna uimit.

Oftez dramatic si ma tarasc spre Camber. Razboinicul ranjeste si isi pune o mana in jurul umerilor mei.

- Destinul ma uraste. mormai eu.

- Oh, aproape am uitat! Ai uitat chestia asta in camera ta si m-am gandit ca e importanta! zice Lerna.

Calatorul scoate din buzunar un obiect mic, negru. Telefonul meu. Baiatul mi-l da, iar eu il iau dandu-mi ochii peste cap. Nu am realizat ca l-am uitat in pestera.

- Nu ai de gand sa zici multumesc? intreaba Camber, zambind inocent.

- Taci sau te trasnesc. marai eu.

Camber rade triumfator, iar eu il imping usor. Marcus, care a stat in liniste pana acum, se apropie lent de Lerna. El are un zambet straniu pe fata. Privesc bulversata cum cei doi incep o conversatie.

- Deci ala e Lerna de care mi-ai povestit? ma intreaba Camber.

- Da! Abia asteptam sa il revad! spun eu sarcastica.

Imi indrept atentia spre baietii din fata mea. Cei doi nu ne iau in seama. Lerna asculta cu atentie tot ce spune Marcus, de parca cel din urma era vreun zeu atotputernic.

- Dragute sireturi. zice Omul de Stiinta.

- M-Multumesc. Sunt o mostenire de familie. se balbaie Lerna.

Imi dau o palma dureroasa peste fata. Baietii ma privesc confuzi. Camber moare de ras langa mine, insa il ignor pentru moment. O sa vada el ce primeste pentru asta cand ajungem inapoi in cabana.

- Continuati, continuati. zic eu, fluturand din mana.

Ma intorc cu spatele la ei si imi lipesc fruntea de pieptul lui Camber, afundandu-mi mainile in buzunare.

- Scapa-ma de chinul asta. mormai eu.

- Oh, haide! Nu fi rea. Baiatul e dragut.

Imi ridic capul si il privesc cu o spranceana ridicata, Camber dand din umeri.

- Mie de ce nu imi spui ca sunt draguta? intreb eu.

- Tie iti spun ca esti frumoasa. zambeste el si imi da dupa ureche o suvita de par.

Dau sa ii raspund cu o replica inteligenta, insa aud ceva din conversatia baietilor care mi-a atras atentia.

- Ai vrea sa vii cu noi in casa mea? Mi-ar placea compania ta. propune Marcus.

- Nu! strig eu. Te rog nu!

Camber isi pune rapid palma peste gura mea ca sa ma impiedice sa mai spun ceva. Incerc sa o indepartez, insa baiatul e prea puternic. Ce naiba incearca idiotul asta sa faca?

- Da, chiar ne-ar placea compania ta. spune Razboinicul.

- C-Chiar vreti sa stau cu voi? intreaba Lerna cu ochi sticlosi.

"Nu!" incerc eu sa tip, insa Camber ma tine strans in bratele lui, fara nici o sansa sa spun ceva.

- Da. zice Marcus bland.

De ce, Doamne?! Stiu ca am facut multe in viata mea, dar sincer preferam o bataie in loc de asta!

- Multumesc frumos! exclama Lerna.

- Atunci hai sa mergem. zambeste Marcus.

Camber ma ia de mana si incepe sa mearga in fata celor doi, tragandu-ma si pe mine dupa dansul. Il privesc urat, facand gauri in spatele lui cu ochii, pana cand el se opreste la vreo zece metri de baieti. Peste cateva secunde incepem sa mergem mai incet. Camber se apleaca spre mine si incepe sa vorbeasca intr-un glas soptit.

- Stii ca daca Marcus l-a invitat pe Lerna la dansul acasa inseamna ca il place. Asa cel mai probabil ma va lasa pe mine in pace.

- Si cum imi voi mai bate joc de tine? intreb eu dezamagita. Erati draguti impreuna.

- Ha ha, sunt sigur ca o sa gasesti alte motive sa razi pe seama mea. zice Razboinicul.

Imi dau ochii peste cap invinsa. Sa traiesc cu Lerna in aceeasi casa va fi la fel de rau ca traitul in pestera. Dar cine stie, poate eu si Camber nu vom sta atat de mult in cabana. Vreau sa ne intoarcem in Amaris cat mai curand posibil. Leon probabil isi mareste armata de oameni pierduti cu fiecare zi ce trece si nu vreau sa ajungem intr-un punct unde nu mai putem lupta pentru ca suntem prea putini.

O briza rece ma loveste din plin, facandu-ma sa tremur. Ma incrunt, iar un sentiment straniu imi invadeaza corpul. Camber nu pare sa observe asta. Privesc in dreapta mea, spre padurea deasa. O umbra se zareste dupa un copac. In secunda in care am observat-o, umbra a disparut. Aud cateva fosnete in departare, de parca cineva alearga in directia opusa. Ce a fost asta..?

- Hei, Antea. zice Camber.

- Ce? intreb eu, inca privind spre padure.

- Cabana lui Marcus o sa fie de azi inainte ca o casuta parasita din padure cu doua fantome in ea. comenteaza el.

Il plesnesc dupa cap, Camber ranjind triumfator. Imi intorc capul si decid sa il ignor pentru tot restul zilei pentru replica aia.

- Haide, nu te supara. ma roaga el, incolacindu-si bratul in jurul taliei mele.

Nu ii raspund, desi cateva injuraturi imi dansau pe varful limbii.

- Antea, cate inimi ai in corp? ma intreaba deodata Razboinicul.

- Una. zic eu confuza.

- Ba nu, ai doua. Pentru ca ai furat inima mea. spune el, incercand sa zambeasca seducator.

- Te urasc. pufnesc eu, lasandu-l pe Camber sa ma sarute pe frunte.