Călătoarea: Dincolo de Amaris

Capitolul 13

- Camber, uite! Ninge! zic eu entuziasmata.

Imi lipesc fata de geamul din bucatarie, privind micile stelute albe cum se aseaza pe pamant. Vantul bate cu putere, scuturand zapada care s-a asternut pe crengile copacilor. Aud pasi rapizi in spatele meu, apoi Lerna apare langa mine. Ii arunc o privire urata, insa Calatorul nu imi acorda atentie. El priveste fascinat cum ninge de parca ar vedea asta pentru prima data in viata.

- Cand stateam in Telia, nu ieseam iarna din pesteri. imi povesteste el.

- Eu credeam ca voi nu ati iesit niciodata de acolo. pufnesc eu.

Doua zile cu Lerna in aceeasi casa au fost un chin! Baiatul punea mereu intrebari stupide si continua sa se tina dupa mine asa cum facea in Telia. Lerna era bulversat ca niciunul dintre noi nu tipa din senin si nu arunca scaune si farfurii in pamant pentru ca asa aveam chef. Marcus parea sa aiba un interes deosebit in Calator si era ciudat sa ii privesti cum se privesc zambind si discuta ca niste adolescenti. Si, in plus la toate astea, Camber se distra si radea cand eu ma enervam din cauza baiatului. Doamne, nu cred ca am sa uit vreodata reactia lui Lerna cand a aflat ca idiotul meu e Razboinic!

"- Voi stateati acolo singuri, fara nici o aparare? intreaba Marcus.

Eram in drum spre cabana. Eu si Camber eram prinsi in discutia noastra, iar Lerna si Marcus in a lor. Am auzit din greseala cum Lerna nu s-a gandit la consecinte si i-a povestit lui Marcus totul despre Telia. Nu l-am oprit din a face asta. E tribul lui, asa ca e problema sa daca oamenii dinTelia patesc ceva.

- Cativa Razboinici ne pazeau. ii raspunde Lerna cu ochii mari. D-Dar aici suntem neajutorati.

- Ba nu. Eu sunt Razboinic. spune Camber umflandu-se in pene.

Lerna isi intoarce brusc capul spre noi. Baiatul se face cumva mai palid decat era. Camber era confuz, iar Marcus ingrijorat.

- Antea, da-te de acolo! striga baiatul.

- De ce? intreb eu confuza, desi aveam o banuire de ce se comporta asa.

- E...E-E Razboinic! exclama el.

- Camber e cel mai inofensiv Razboinic pe care o sa il intalnesti vreodata. zic eu.

Baiatul de langa mine imi arunca o privire urata, eu abtinandu-mi un ranjet.

- Razboinicii sunt periculosi, iar tu il tii de mana!

- Am facut si mai mult decat sa ne tinem de mana. comenteaza Camber cu un zambet atotstiutor pe fata.

Il lovesc cu cotul in abdomen, avand obrajii in flacari."

Simt o prezenta in spatele meu, apoi doua brate puternice imi inconjoara talia. Camber isi aseaza capul peste al meu si priveste zambind pe geam. Lerna ii arunca Razboinicului o privire precauta, eu pufnind amuzata.

- E prima ninsoare pe care o privim impreuna. sopteste Camber.

- In Amaris nu ninge? intreaba Lerna incruntat.

Surad, Calatorul fiind si mai confuz. Aud un raset slab venind din spatele nostru. Era Marcus, care statea la masa. Noi trei am ocupat tot locul din fata geamului. Lerna pufneste scurt si isi strange suparat mainile la piept. Privesc cu o spranceana ridicata cum el merge apasat pana la un scaun si se aseaza dramatic pe el. Imi dau ochii peste cap. Deci s-a suparat pentru ca am ras de ce a spus. E asa un copil!

- Hei, Antea? zice Camber. Plec pana in camera sa ma schimb, mi-e cald in puloverul asta.

Incuviintez, baiatul departandu-se de mine. Arunc o privire spre geam, o idee geniala venindu-mi in minte. Zambesc draceste si fug din bucatarie, lasandu-i pe Lerna si Marcus singuri. Alerg de-a lungul holului si deschid usa de la intrare, o rafala rece de vant facandu-ma sa tremur. Ma aplec si adun in maini zapada care s-a asternut pe pragul cabanei. Intru inapoi in casa, incercand sa ignor degetele care au inceput sa imi inghete. Merg rapid spre camera noastra si intru silentios. Camber era cu spatele la mine, fiind la bustul gol. Ii admir spatele si bratele puternice pentru cateva secunde, ca mai apoi sa pasesc in fata si sa arunc zapada in el. Camber chitaie speriat si tresare. Ranjesc multumita. Baiatul scutura rapid zapada de pe dansul, tremurand de frig. El se intoarce cu incetinitorul spre mine, avand o expresie de milioane. Si un abdomen de milioane. Din pacate, nu am avut ocazia sa ma bucur de el pentru ca Razboinicul insfaca un tricou de pe pat si o zbugheste spre mine.

Imi maresc ochii speriata si ies din camera, incepand sa fug. Nu aveam idee unde sa plec, cabana era micuta. Nu o sa gasesc o scapare din situatie in bucatarie, Lerna o sa se sperie de Camber, iar Marcus nu o sa reactioneze in vreun fel, asa cum nu a facut niciodata in putinele zile in care am fost aici.

Micul meu moment de neatentie i-a dat lui Camber ocazia sa ma ajunga. Baiatului nu i-a luat mult timp sa ma prinda. El se apleaca si, punandu-si mainile in jurul coapselor mele, ma arunca pe umarul lui. Ma zbat in stransoarea lui si ii lovesc spatele, insa Camber nu pare afectat de atacurile mele. El incepe sa paseasca inainte, apoi aud un scartait lung. Camber iese afara, desi amandoi tremuram de frig. Inghit in sec cand imi dau seama ce vrea sa faca: vrea sa ma arunce in zapada.

- Nu! tip eu cand baiatul isi aseaza palmele pe talia mea.

Camber nu ma asculta.

- Imi pare rau! Nu mai fac!

- Ce-ai spus? intreaba el. Nu te-am auzit!

- Nu mai arunc zapada in tine! Promit! strig eu, tinandu-ma strans de tricoul lui.

Camber ma da jos de pe umarul lui, dar inca ma tine in bratele sale. El ma priveste cu o spranceana ridicata, ochii lui stralucind cu amuzament. Imi pun mainile in jurul gatului sau. Inghetam de frig si nu voiam o baie neasteptata in zapada.

- Nu te cred. zice el.

- Sincer, nici eu. spun eu.

- Iti amintesti cum mi-ai refuzat sarutul acum cateva seri? ma intreaba el, privind undeva spre padure.

- Nu te-am refuzat! Ti-am spus sa te saruti singur.

Camber se incrunta si isi strange mainile pe talia mea, fiind gata sa ma arunce in zapada. Imi apropii rapid fata de a lui si imi lipesc buzele de ale sale. Baiatul zambeste multumit si adanceste sarutul, el fiind singura noastra sursa de caldura. Il strang in brate, Camber incepand sa mearga spre cabana. Lasandu-mi capul pe umarul lui, privesc cum fulgii se aseaza lin pe pamant si umbra care se zareste dupa un copac.

*  *  *

Eram in bucatarie, tinand in mana un pahar plin cu apa. Camber si ceilalti doi baieti stateau in living, privind un film. Mie mi se facuse sete, asa ca am venit aici. Cand eram gata sa ma intorc in living, am auzit ceva straniu. Sunetul se auzise de afara. Suieratul vantului era puternic si pentru cateva secunde am crezut ca mi-am imaginat acel sunet. Era de parca cineva pasea in zapada. Afara era bezna si nu puteam vedea nimic pe geam. Ma incrunt. Putea fi un animal salbatic, insa instinctul imi spunea altceva. Desi nu imi placea sa recunosc asta, imi era frica. Daca era Leon...?

Inspir adanc si iau lanterna de pe masa. Merg pe varfuri pe hol, sperand ca baietii sa nu ma auda. Nici nu vreau sa imi inchipui ce morala o sa primesc de la Camber daca afla ca ma furisez noaptea afara. Ma indrept spre usa din spate a cabanei, strambandu-ma cand podeaua din lemn scartaie sub picioarele mele. O deschid si pasesc afara. Aprind lanterna, luminand totul pe o raza de vreo zece metri. Nu zaresc nimic pentru cateva secunde, asta pana cand aud din nou acei pasi. Indrept lanterna spre acel loc. Un barbat statea in fata mea. Era inalt, cu par si ochi negri ca smoala. El ma privea fix in ochi. Raman cu gura cascata.

- Domnule Belami?!