Prizoniera răului +18 [Vol. 1]

Cap.4 -The hospital

Dedicat lui llPartiRele

Spitalul ala imi da de gandit... Poate doctorii omorau intentionat pacientii si apoi ii ardeau ca sa scape de ei. Nu stiu de ce gandesc asa, dar asta simt ca se intampla. Oricum, nu cred ca doctorii aia erau atat de ticniti. Sper...

-Mel, nu vi? ma intreaba Sam trezindu-ma din visat.

Ma uit incurcata in jur si realizez ca stateam nemiscata in fata usii de la clasa. Sam statea la doi pasi de mine uitandu-se intrebatoare. Imi scutur usor capul si ma indrept spre scari, ignorand intrebarea pusa de Sam.

-Esti bine?

-Da, sunt bine. Ma gandeam la spitalul ala. Care sunt sansele ca doctorii sa fi omorat intentionat pacientii? intreb dupa un moment de tacere.

-Nu stiu, dar nici nu vreau sa ma gandesc.

Oftez puternic si o iau la goana pe scari, avand grija sa nu cad. Cobor in continuare scarile, ajungand la etajul 1, apoi la parter unde fac stanga, cobor 3 scari micute si ies din liceu, avand in fata mea un foisor din lemn situat la umbra salcii plangatoare. Merg cu pasi marunti spre foisor, simtind o briza placuta ce-mi mangaie fata. Urc treptele foisorului si ma asez pe bancuta, lasand amintirile sa ma ravaseasca.

Ador locul asta... Aici am trait multe clipe placute si dureroase care m-au format de-a lungul timpului ca persoana. Pur si simplu, locul asta inseamna enorm pentru mine. Dar cel mai special moment a fost cand am cunoscut-o pe Sam. Aici a inceput oficial prietenia noastra.

*Flashback*

Merg grabita pe holul liceului cautandu-l pe Ash si ma opresc langa o usa de unde se auzeau gemete infundate. Ma apropii silentios de usa incercand sa deslusesc ale cui erau vocile, auzind doar gemete peste gemete.

Nu ca ar fi treaba mea, dar frate, asta e un liceu, nu un loc unde poti face oriunde niho-niho cand iti vine cheful.

-Ash! Mai tare! striga o voce feminina care parea ca mai are putin si moare de placere.

Raman intepenita la auzul acestor cuvinte, pastrandu-mi cu greu respiratia regulata. Ma dezmeticesc un pic si dau sa pun mana pe clanta, cand ii aud clar vocea lui Ash. Nu, nu, nu, nu, nu!! Intr-o fractiune de secunda deschid usa si raman blocata uitandu-ma cu scarba la oribila scena din fata mea: Ash intrand si iesind din Rebecca. Imi pun mana la gura, incercand sa opresc un suspin oribil, dar fara rezultat. Ash se ridica speriat de pe curva aia de doi bani si isi trage precipitat pantalonii pe el, dand sa se apropie de mine.

-Sa nu indraznesti sa te apropii de mine! urlu nervoasa otravindu-l cu privirea. Esti un mare nenorocit, un idiot! Ti-am oferit toata iubirea mea, inclusiv pe mine, dar se pare ca nu ti-am fost de ajuns!

-Mel, lasa-ma sa iti explic, eu...

-Nici nu vreau sa aud ce minciuni imi spui si de data asta! Ce dracu sa imi explici, ai inebunit?!? S-a terminat Ash! Nu vreau sa te mai vad in viata mea! strig ranita spre el si ma indepartez usor, uitandu-ma cu multa dezamagire in ochii lui.

Pufnesc nervoasa si incep sa fug spre iesirea liceului, lovindu-ma brusc de o fata cu parul saten.

-Scuze, n-am v-vrut, ma balbai dand sa plec mai departe, dar fata ma apuca usor de incheietura si ma intoarce spre ea, uitandu-se bland la mine si zambindu-mi cu caldura.