Prizoniera răului +18 [Vol. 1]

Cap.35-A great hotel

Cititi nota de la sfarsit va rooog!

Buzele lui coboara tot mai jos pe gatul meu, urmand sa ajunga aproape de sani.

-Ti-ar placea sa ne-o tragem in mijlocul padurii? ma intreaba provocator uitandu-se intens in ochii mei.

-N-nu, spun tremurand toata de emotie si frica.

Ranjeste satisfacut de reactia mea si ma lasa brusc pe pamant, eu privindu-l socata.

Ce crede ca face? Chiar atat de mult ii place sa se joace cu mintea mea?!

-Probleme? intreaba pe cel mai fireesc ton, arajandu-si camasa pe el.

Imi las privirea in pamant, nestiind cum ar trebui sa reactionez.

M-am saturat de jocurile lui tampite. Am de gand sa il fac sa se invete minte si sa nu se mai joace cu sentimentele si mintea mea. Trebuie sa reactionez in mod contrar cum ar fi vrut el sa reactionez. Deci, daca acum nu as fi fost in stare sa scot vreun sunet, ar trebui in mod logic sa fiu calma si bine dispusa. Simplu, nu?

-Nup, spun punand accentul pe "p". Pe unde o luam acum? intreb detasata uitandu-ma in departare, unde se zareste o bifurcatie.

Observ cu coada ochiului cum se uita cercetator la mine, eu ignorandu-l complet.

Pe pariu ca se intreaba ce e neinregula cu mine, dar daca el se joaca asa cu mine, atunci e timpul sa ii demonstrez ca acesta e un joc pentru doi.

Zambesc in sinea mea observand cum se incrunta confuz pentru o secunda,  inainte sa mormaie ceva indescifrabil si sa porneasca la drum, lasandu-ma in spate. Victorie.

Ranjesc multumita de rezultat si imi plasez mainile in buzunarele blugilor, urmandu-l tacuta si visatoare.

Cine credea ca sa inveti un demon o lectie poate fi atat de distractiv? De acum inainte asa voi proceda. Fara sentimente sau ganduri aiurea, caci el poate foarte usor sa imi citeasca mintea oricand doreste. Doar indiferenta si buna dispozitie.

Se opreste brusc in fata mea, aproape lovindu-ma de el. Pufnesc nervoasa si ma mut in dreapta lui, uitandu-ma la bifurcatia din fata noastra.

-Avem doua variante: varianta rapida si periculoasa, sau varianta lunga si sigura. Tu alegi, spune nepasator, privind ganditor in departare.

-Mi-e indiferent, ii raspund la fel de nepasatoare, intocandu-i spatele.

Il simt cum se incordeaza in urma mea si ii aud pasii indepartandu-se, semn ca alege una din variante. Imi intorc putin capul, observand ca se indreapta spre drumul din stanga, probabil cel periculos. Dau din umeri si il urmez relaxata, admirand trilul incantator al pasarilor. Fara nicio avertizare se intoarce brusc spre mine, sagetandu-ma ucigator cu privirea. Raman tare pe pozitii, intrebandu-l din ochi ce s-a intamplat.

Pe pariu ca acum vrea sa ma sperie, deci trebuie sa ii arat ca nu sunt atat de slaba pe cat ma crede.

Ramane nemiscat fara sa scoata vreo vorba, privirea sa devenid din ce in ce mai amenintatoare. Ma bufneste brusc rasul, el uitandu-se la mine ca la o nebuna scapata din spital. Dupa cateva secunde bune de ras ma apropii mai mult de el, plasandu-mi mana stanga pe umarul lui.

-Dragul meu, ce ai de ma privesti asa? Parca ai vrea sa ma omori in 2 secunde, spun pe un ton glumet, observand cum privirea i se incalzeste usor-usor.