Prizoniera răului +18 [Vol. 1]

Cap.34-Where am I?

N/A:Va rog sa cititi nota de la final

*Jessy's Pov. *

Deschid usor ochii, observand ca ma aflu intr-un foisor din lemn, in mijlocul codrului. Capul ma doare ingrozitor, si, de parca nu ar fi de ajuns, bratul drept ma inteapa oribil, putand sa imi dau seama ca imi sangereaza. Aruncand o privire spre locul sangerand, zaresc o bucata ascutita de metal infipta adanc in mine, durandu-ma ingrozitor. Oftez exasperata, ridicandu-ma lent in picioare si pregatindu-ma sufleteste pentru extragerea materialului daunator. Cu cealalta mana apuc cu grija metalul si trag tare, reusind sa il scot fara prea mult efort. Scancesc de durere vazand cat sange imi curge din rana si imi apas puternic zona inflamata, pentru a incerca sa opresc sangerarea.

Nu am absolut nicio idee cum am ajuns aici. Tot ce imi amintesc e ca intrasem in ditamai focul ca sa salvez niste copii si dupa am lesinat. Sau murit... La naiba cu tot.

Imi ridic privirea de la "micuta" mea rana, vazand o pajiste superba chiar in fata mea. Razele soarelui, revarsandu- se direct in fata mea, imi fac privelistea neclara, fiind nevoita sa imi mijesc ochii, in incercarea de a distinge ceva. La cativa metri de mine observ un baietel ce sta pe jos, uitandu-se visator la cer. Cu toate fortele ramase in mine ma deplasez spre el, urmarind cum privirea acestuia se intuneca tot mai mult pe masura ce ma apropii tot mai mult.

-Nu te apropia, spune pe un ton dur, continuand sa se uite la cer. Nu esti binevenita aici.

-Poftim? Dar nici nu stiu ce caut in acest loc, ma revolt deranjata de spusele sale, acesta indreptandu-si privirea de gheata spre mine.

-NU AI CE CAUTA AICI. Nu am fost destul de clar? Vreau sa fiu singur iar tu imi invadezi spatiul, rosteste pe un ton arogant, privindu-ma amenintator. 

-Ce nai...

*Melissa's Pov.*

Ma departez usor de el, pastrand contactul vizual si ii zambesc dulce, admirand din plin privirea sa uimita si in acelasi timp fericita. Pentru o clipa. In secunda urmatoare se incrunta confuz, tintindu-ma cu o privire ucigasa, capabila sa omoare sute de suflete nevinovate, printre care si al meu.

-Poate esti draguta sa imi explici si mie ce dracului e in capul tau! se rasteste nervos dandu-mi o palma puternica.

Capul mi se intoarce din cauza impactului, sangele pulsandu-mi rapid in zona inflamata. Siroaie de lacrimi isi fac aparitia in ochii mei asa ca incerc sa le acopar, dar fara reusita pentru ca lacrimile imi curg fara oprire pe obraji. Il aud pe Harry oftand nervos, urmand sa ma traga de mana, pentru a ma obliga sa ma ridic. Ma las pe mana lui, incercand din rasputeri sa nu izbucnesc intr-un hohot incontrolabil de plans, deoarece chiar nu i-ar placea acestui demon LIPSIT DE SENTIMENTE. Ma trage dupa el precum un caine, fara sa ii pese ca inima mea e rupta in mii de bucatele dupa ce mi-a raspuns la sarut -dandu-mi de inteles ca simte la fel- si apoi m-a plesnit fara mila.

Ce naiba sa mai cred? Doar ca e un demon care nu e capabil sa simta ceva pentru mine si ca doar isi bate joc... Crudul adevar de care nu pot fugi niciodata.

-Okay, aici putem clarifica lucrurile, deschide usa casei lui, tragandu-ma inauntru dupa el si trantind usa.

-Ce ar fi de lamurit?

-Multe. In primul rand, sa iti fie clar ca eu nu te iubesc si nici nu o voi face vreodata. Daca iti raspund la sarut, e doar din cauza poftei imense de a te fute non-stop. In al doilea rand trebuie sa iti reamintesc mereu ca tu nu esti egala cu mine si ca nu ai drepturi? Deci tine-ti sentimentele tale patetice in frau daca nu vrei sa ramai traumatizata. Atata iti spun, rosteste apasat in timp ce se uita dur in ochii mei, parasind mai apoi incaperea.