Prizoniera răului +18 [Vol. 1]

Cap.49-Without you

*Jessy's Point of View*

Privesc melancolica pe geam, oftand resemnata. Nick a plecat doar de cateva minute si totusi imi este foarte dor de el. Ma stramb slab simtind in suflet un foc dureros, ce ma arde nemilos. Asta se intampla de fiecare data cand el pleaca... Ma arde.

Dupa ce am plecat din padurea aia blestemata l-am intalnit accidental pe Nick Damon, un adept al satanismului in varsta de 23 de ani, cu parul negru si ochii la fel de negri. Mi-a propus sa locuiesc cu el si uite asa am ajuns sa fim un cuplu. I-am povestit de toata tarasenia cu Melissa si mi-a spus ca am facut foarte bine sa o las sa se descurce singura. Insa scumpul meu fiu mi-a spus prima oara acest lucru.

Si ai facut foarte bine, mami.

-Alex, inceteaza sa imi mai citesti gandurile. Nu este deloc politicos, rostesc dojenitor spre baietelul cu par balai de langa mine.

-Iarta-ma mami, dar tati ma roaga sa fac asta deseori, chicoteste inofensiv. Te iubeste atat de mult incat mereu vrea sa stie la ce te gandesti.

-Da, asa este... Alex, mergi si te joaca cu ceilalti opii.

-Bine mami, rosteste pustiul fericit, iesind pe usa.

Nick a facut rost de trupul unui copil al carui suflet este pierdut si i l-a oferit lui Alex pentru a putea fi ca ceilalti copii. A fost foarte grijuliu cu el si l-a tratat ca pe propiul fiu. Insa normal ca amandoi am vrut un copil... Viu. Sunt insarcinata in 6 luni si pot spune ca simt ca este fetita. 

Totul pare atat de ireal, insa asta este noua mea viata. E drept ca uneori simt ca este ceva gresit insa imi spun ca mi se pare. Mereu ma intreb daca Nick chiar ma iubeste. Adica... Din experienta mea cu Satan, stiu ca daca iti intra in suflet nu ai cum sa mai simti iubire, caci iubirea este cel mai pur si inaltator sentiment din Univers. Uneori chiar stau sa ma intreb daca nu cumva am gresit... Daca nu cumva m-am lepadat de Dumnezeu degeaba...

Gandurile imi sunt intrerupte de o frica coplesitoare ce ma invaluie brusc, inima batandu-mi intr-un ritm alert. Imi intorc capul usor, zarind o silueta neagra si inalta, cu niste ochi foarte rosii.

-Ce naiba...

Ai dubii in privinta maririi mele ca unicul tau zeu? intreaba strania silueta, vocea sa dandu-mi fiori in tot corpul.

-Uhm... Putin, rostesc incurcata.

Mi-ai oferit sufletul tau din iubire pentru slujitorul meu si in mod voluntar. Exista cumva vreo dorinta care nu ti-a fost indeplinita?

-Am tot ce imi trebuie, crede-ma. Insa nu cred ca sunt facuta pentru... Satanism.

Iti este frica de necunoscut, rosteste grav umbra. Iti promit ca vei fi in siguranta cu mine. Ai incredere.

-Okay? ma incrunt confuza vazand cum silueta demonica dispare, afara auzindu-se masina lui Nick.

S-a intors mai repede decat trebuia. Cred ca Nick pune ceva la cale.

Tranteste brusc usa de perete, inaintand amenintator spre mine.

-Nick, esti bine? ma holbez speriata la expresia infioratoare de pe chipul sau.

-E timpul.

In urmatoarea secunda ma ia in brate, punandu-ma pe umarul sau in ciuda protestelor mele.

-Vei fi a lui, Jessica. Asta e cea mai norocoasa zi din viata ta, spune in timp ce se deplaseaza spre masina.

-Ce tot vorbesti acolo?! Da-ma jos Nick! continui sa ma zbat odata ce ma pune pe bancheta din spate a masinii, urmand sa se urce si el in masina.