Prizoniera răului +18 [Vol. 1]

Cap.8-Stay alive

Dedicat lui PanecakeWithChocolat

Hey lumee, m-am decis sa scriu observatiile de data asta la inceputul capitolului... Din nou, daca ati ajuns pana aici, ceea ce ma mira, va multumesc din corazon ca imi cititi cartea, si v-as ruga daca vreti sa imi spuneti ce parere aveti despre prostiile ce le scriu aici. Ok, ca sa inchei va avertizez ca este un capitol cam trist, deci luati-va batistele.Glumesc, si o poza cu James Maslow care este Derek, pacientul omorat de Mr. Styles... Lectura placuta :*

-Ben, ma auzi? soptesc indurerata apropiindu-ma de el.

Zacea intins pe pat complet nemiscat, abia mai putand sa respire. Ma asez usor langa el si ii pun doua degete pe gat pentru a-i lua pulsul. Pulsul lui era foarte slab, abia perceptibil, ca si cand ar fi fost in coma. Pe gatul lui erau vizibile urme de zgarieturi si pete rosii care pareau lasate de mainile unei persoane care a incercat sa il omoare sufocandu-l. Pe fruntea lui era desenat cu negru un cerc taiat in interior cu mai multe linii, parand sa simbolizeze ceva.

-Cine ti-a facut asta Ben? spun mangaindu-l usor pe obraz.

Oftez puternic si ma ridic de pe patul care era destul de subred, uitandu-ma cu parere de rau la Ben si, fara sa imi dau seama, incep sa plang cu lacrimi amare, suspinele mele auzindu-se cu ecou in groaznica incapere unde se ardeau cadavrele neinsufletite. Ma asez pe jos langa pat si imi strang genunchii la piept ca un copil neajutorat, continuand sa plang fara oprire.

Din spatele cuptorului unde se ardeau cadavrele se aude un oftat lung, urmat de niste pasi grei si apasati, care se apropiau din ce in ce mai mult de mine. Ignor acei pasi si continui sa plang, tinandu-mi genunchii la piept. Pasii se opresc brusc, intuind ca persoana se afla chiar in fata mea, eu ridicandu-mi speriata privirea pentru a intalni o pereche de ochi verzi care se uitau intens la mine.

Cred ca iti bati joc de mine. Dintre toate fantomele din spitalul asta, fix el trebuia sa apara, doctorul cret si enervant.

Se uita fix in ochii mei cu privirea lui vesnic rece si goala. Imi dau ochii peste cap si decid sa il ignor, punandu-mi capul pe genunchi si oftand incet. Il aud cum se apropie si mai mult de mine, simtind mai apoi cum ma mangaie usor pe brat. Imi ridic surprinsa privirea spre el, vazandu-l ca statea in aceeasi pozitie ca mine, chiar foarte aproape, afisand un zambet mic. Ma uit incruntata la el si imi plec privirea in pamant, stregandu-mi lacrimile cu dosul palmei. Imi pune delicat mana pe obraz, mangaindu-l afectuos. Mii de fluturi se agitau in stomacul meu in timp ce ma uitam pierduta in ochii lui verzi atat de frumosi si speciali, bucurandu-ma de atingerile sale fine care mi le oferea atat de afectuos.

-Cum te cheama? il intreb hotarand sa intrerup linistea stanjenitoare ce se asternuse treptat in acea incapere.

Nu a zis nimic, doar a afisat un zambet mare, ridicandu-se in picioare si privindu-l cu un ranjet oribil pe Ben.

-T-tu i-ai facut asta?

-Ia-l de aici pana nu e prea tarziu, spune dandu-si ochii peste cap.

Inainte sa mai apuc sa spun ceva el disparuse fara urma, lasandu-ma singura cu suferinta mea. Ma ridic de pe jos si imi scot telefonul din blugi, vrand sa ii anunt pe Sam si Luke sa vina imediat aici.

Melissa: Veniti in camera de la capatul coridorului din mijloc. URGENT!!

Nu inteleg care e faza cu fantomele astea... Ce au avut cu bietul Ben de i-au facut asta? Nu a avut nici o vina...