Prizoniera răului +18 [Vol. 1]

Cap.12-Amnesia

Dedicat lui Princess_69_Flama

-Nu! tip ridicandu-ma speriata in sezut si imi plimb privirea prin jur, relizand ca sunt intr-un spital, in bratul meu fiind cateva branule prin care curgea un lichid transparent.

Imi duc usor mana la cap simtind ca totul era perfect normal si nu aveam nicio durere. Respir usurata si continui sa ma uit prin camera, incercand sa imi amintesc de ce am ajuns aici. Mii de intrebari imi rasunau puternic in minte, neputand sa gasesc un raspuns la aceste intrebari care ma faceau foarte confuza. Ma simt ca si cand memoria mi-ar fi fost stearsa, neputand sa imi amintesc nici macar cine sunt.

-Ce s-a intamplat? intreb in soapta uitandu-ma confuza in jur.

*Author's Pov.*

Melissa statea in patul spitalului, fiind foarte uimita de ce nu isi amintea absolut nimic: ce s-a intamplat de a ajuns aici, cum s-a petrecut accidentul care a adus-o in spital, ce zi este... Nu-si amintea nici macar cine este, absolut nimic.

Asta se datoreaza loviturii la cap primite in timpul lesinului cauzat de lipsa de calciu. Aceasta lovitura a fost suficient de puternica incat sa-i provoace o amnezie partiala sau temporara. Insa, pierderea totala de memorie a fost opera fantomei lui Harry Styles, suflet al intunericului care adora sa o chinuie pe Melissa.

De ce tocmai pe ea? Pai, va dati seama ca din motive personale, ceva legat de trecutul lui dureros. Iar acum se razbuna pe Melissa. Trist, nu? Dar asa sunt demonii, suflete pline de ura pentru oameni, care nu pot simti lucruri frumoase si nobile, precum iubirea. Dar exista si exceptii foarte rare...

Pentru el este si mai bine cand sufera si altii, cum ar fi Luke, el va suferi cel mai mult cand va afla ca iubita lui nu-si aminteste de el...

*Luke's Pov.*

24 de ore de cand Melissa a lesinat si inca nu s-a trezit. 24 de ore de cand stau in spital, plimbandu-ma ba pe holuri, ba prin camera Melissei. Ma simt ca un zombie, oricat de multe energizante as lua, si tocmai asta e problema, in loc sa ma ajute parca ma ametesc mai mult decat sunt deja. E 2 dupa-amiaza, iar eu imi beau al 20-lea energizant. Pfff, ce sa mai zic de Sam? E la fel de rau ca mine, dar nu a baut niciun energizant, a stat non-stop langa Ben.

Stramb din nas si arunc in scarba energizantul pe jumatate gol la gunoi, fiind satul de atata taurina si ma indrept spre camera Melissei, abia mai tinandu-ma pe picioare. Intru incet in camera, vazand spre surprinderea mea ca era treaza, dar se uita destul de speriata la mine.

-Cum te simti iubito? o intreb asezandu-ma pe pat langa ea si ii iau mana intr-a mea, uitandu-ma bland in ochii ei.

-Poftim?!? C-cine esti?!? ma intreaba speriata tragandu-si mana dintr-a mea si indepartandu-se de mine.

-Cum adica cine sunt? o intreb uimit si incerc sa imi pastrez calmul, simtind un gol in stomac la gandul ca si-a pierdut memoria si ca a uitat toate momentele frumoase petrecute impreuna. Sunt Luke, prietenul tau de 4 ani si iubitul de 2 zile!

-N-nu stiu cine esti, pleaca! tipa acoperindu-si fata cu mainile. Nici macar nu stiu cine sunt!

Raman perplex la auzul acestor cuvinte si raman cu privirea blocata pe un punct fix al camerei, nestiind cum ar trebui sa reactionez. Din directia usii se aude un ras diabolic destul de cunoscut. Imi intorc privirea spre usa, zarind demonul cret stand rezemat de tocul usii si uitandu-se batjocoritor la mine. Un val de nervi imi strabate rapid tot corpul, inclestandu-mi puternic maxilarul vazandu-l cum rade ca un tampit de mine.

-Ce e albastrel, esti mai rosu ca racul. Cred ca ar trebui sa iti spun rosici, spune razand cu pofta.

-Tu i-ai facut asta??