Prizoniera răului +18 [Vol. 1]

Cap.16-Dangerous fire

Dedicat lui BebelinaBebe

Alb, asta e tot ceea ce vad in jurul meu. Nu stiu unde ma aflu, nu vad absolut nimic care ar putea sa ma ajute sa identific locul in care am ajuns.

GOL. Asta simt ca ma inconjoara, dar in acelasi timp, asta e si in sufletul meu.

Din senin, aceasta nuanta tipatoare de alb dispare treptat, lasandu-ma sa disting cateva forme de relief ciudate, multi copaci si multa verdeata. Imi plimb rapid privirea prin jur, zarind din intamplare cateva case micute in departare. Pornesc incruntata in directia casutelor destul de saracacioase, continuand sa imi rotesc privirea in jurul meu, obsevand ca ma aflam probabil intr-o padure tropicala foarte exotica.

Cu cat ma apropiam de acel sat, o gramada de voci se conturau in linistea relaxanta care invaluia cu drag padurea, aceste voci parand destul de panicate si agitate. Grabesc pasul spre zona in care se auzeau cele mai multe voci, ajungand intr-un final la un grup de oameni adunati in forma de cerc in jurul a ceva destul de important.

Imi mijesc ochii apropiindu-ma de locul cu pricina si reusesc intr-un final sa vad doi oameni foarte palizi la fata, asezati pe un material subtire din bambus. Incerc sa imi fac loc prin gloata de oameni care formau un zid protector in jurul celor doua persoane muribunde, observand ca intr-un mod ciudat puteam sa trec prin acestia, ajungand intr-un tarziu la cele doua persoane foarte bolnave: o femeie si un barbat. Apropiindu-ma cu grija de cele doua persoane, pulsul mi-o ia razna, refuzand sa mai respir la vederea propriilor mei parinti care erau pe moarte.

Siroaie de lacrimi imi intepau ochii, cazand nestingherit pe fata mea. Imi duc instinctiv mana la gura, impiedicand niste suspine zgomotoase care imi paraseau necontrolat gura si dau sa pun mana pe ei, cand un barbat inchis la culoare se repede la mama, trasandu-i o cruce pe frunte cu o substanta neagra dintr-o jumatate de nuca de cocos.

-Mama! Tata! tip spre ei în speranta sa ma auda, insa nimeni nu imi auzise strigatele disperate adresate parintilor mei.

Brusc totul in jurul meu devine negru, auzind un scartait de masina, fiind urmat de o bubuitura puternica, care anunta ciocnirea masinii de o alta masina. Tresar speriata uitandu-ma panicata in jur, vazand deodata in spatele meu un BMW negru foarte lovit in partea din fata de o alta masina albastra. Raman stana de piatra uitandu-ma pierduta la autoturismul distrus, observandu-l intr-un tarziu pe Josh la volanul masinii care era lesinat pe scaunul soferului, fata lui fiind plina de sange.

Gura m-i se deschide involuntar in forma de O, holbandu-ma confuza la masina unde se afla Josh, aceasta fiind adancita in flacari, izbucnind brusc intr-o explozie gigantica. In urma uriasei explozii bucati din masina au cazut violent pe sosea, in departare auzindu-se sirenele masinilor de politie si de salvare. Creierul meu procesa cu greu ce se intampla, lacrimi sarate invadandu-mi abundent ochii, cazand intr-un final pe obrajii mei probabil palizi. Inchid usor ochii, dorindu-mi ca oribila imagine a masinii fratelui meu drag in flacari sa fie doar o iluzie, un cosmar in urma caruia ma trezesc in bratele calduroase ale scumpului meu Luke.