Prizoniera răului +18 [Vol. 1]

Cap.43-Nothing is gonna change

In mintea mea, pot percepe cum timpul sta in loc, evenimentele incepand sa se deruleze in slow-motion. Toate aceste schimbari si noua intorsatura pe care au luat-o lucrurile au ajuns sa imi dea peste cap simturile si gandirea, uneori chiar avand impresia ca traiesc intr-un cosmar si ca tot ce mi se intampla, e de fapt o fictiune.

Orice posibil gest imi este oprit de panica, cuvintele ramanandu-mi blocate in gat. Cum pradatorul meu stie prea bine acest lucru, ma intoarce cu fata spre el, privindu-ma lacom de razbunare. Un ranjet bolnav ii acopera treptat chipul, ochii sai sclipind demonic.

La naiba. Chiar credeam ca totul va fi atat de usor? Ei bine, datorita sferei asteia nu prea. Trebuie sa gasesc o metoda sa o trezesc pe Jessy, ca sa o luam pe drumul de care ne-a spus Josh. Dar cum?

-Sunt de-a dreptul impresionat, Melissa. Chiar nu credeam ca ma consideri atat de prost incat sa te las sa scapi, rosteste cuvintele pe un ton bajocoritor, privirea sa patrunzandu-mi pana la suflet.

-Nici eu nu credeam ca asa-zisa ta sfera de rautate e atat de slaba incat nu-mi poate rezista.

Vena de pe gatul sau devine tot mai proeminenta, pulsul rapid al acesteia dandu-mi de inteles ca spusele mele i-au atins puctul sensibil. 1-0 pentru mine.

-Ce este Harry, te-au ranit vorbele mele? Sau te gandesti cum sa ma omori a 2-a oara? scuip ultimele cuvinte, nervii si adrenalina dandu-mi curajul de a continua.

-Stai linistita scumpete, nu sunt ata de slab ca tine.

-Esti sigur? intreb batjocoritor apropiindu-ma de el.

Ii iau rapid fata in palme si imi lipesc salbatic buzele de ale lui, dezarmandu-l complet. Imi misc cu pasiune buzele alaturi de ale sale, intrerupand brusc sarutul si impingandu-l cu putere. Acesta se dezechilibreaza si cade din picioare, urland de durere. Profit de oportunitate si ma trantesc in genunchi langa Jessy, punandu-mi mana pe pieptul ei si incercand sa o fac sa trezeasca. Depun o mica presiune pe pieptul sau, in secunda urmatoare Jessy inspirand adanc si ridicandu-se alarmata in sezut. Dupa o singura privire in jurul ei ma apuca rapid de mana, fortandu-ma sa ma pun in miscare alaturi de ea.

-Jessy, trebuie sa...

-Nu e nevoie sa spui, ma intrerupe in mijlocul propozitiei. O luam pe cararea cu pete cenusii.

Fara alte comentarii, marim ritmul micii noastre "curse" prin padure si dupa cateva minute ajungem in cele din urma la o intersectie. Cararea descrisa de Josh se afla chiar in dreapta noastra, dupa un copac cazut la pamant. Precipitandu-ne, o luam in directia propusa, insa ne oprim ca la comanda, tintuite locului de un presentiment negativ. Scaparea se afla la doar cativa metri distanta, dar primejdia e chiar langa noi. O durere bizara de cap ma face sa ma incrunt confuza spre Jessy, aceasta palind la vederea cuiva in spatele meu. In acel moment am inteles ca zilele ne sunt numarate.

-Ca sa vezi, cele doua surori incercand sa scape pe asa-zisa carare salvare. Nimic mai patetic, pluteste o voce rautacioasa in spatele meu, la cativa pasi distanta.

-Evelyn, scuipa Jessy.

-Mhm, se pare ca cineva si-a facut temele, rade multumita in timp ce se deplaseaza sprea ea si oprindu-se intre noi. Ce pot sa spun, e chiar foarte dragut faptul ca l-ai crezut pe Josh, Melissa. Nu ti-a trecut nicio secunda prin minte faptul ca e o capcana, nu?

-E imposibil, ala nu era Josh... rostesc deznadajduita, incercand sa ma conving singura de adevarul spuselor mele.

-Melissa, normal ca el era, intervine Jessy. In tot acest timp a fost de partea lor...

-Nu inteleg cum de ai stiut ca inca sunt in viata... De fapt ca voi trai.

-Nici nu trebuie. EU STIU TOT.