Prizoniera răului +18 [Vol. 1]

Cap.20-Fear...

Holbandu-ma terifiata la ingrozitoarea imagine din fata mea, pasesc lent in spate, pulsul rasunandu-mi tare si clar in timpane. O ameteala mortala pune treptat stapanire pe corpul meu, incepand brusc sa tremur si sa ma balangan dintr-o parte in alta, ca si cand as fi fost beata, lucrurile astea intamplandu-se fara vointa mea. In fata mi se infatisa foarte real si clar coridorul blestemat de la etajul spitalului al carui trecut inca imi este strain. Adrenalina isi face brusc prezenta in corpul meu, curgandu-mi intr-un ritm alert prin vene si, luand aceasta senzatie ca pe o incurajare, ies tematoare din camera, holbandu-ma terifiata la usile negre din spatele carora se auzeau tot felul de zgomote ciudate, tipete, rasete, chiar si suspinele zgomotoase ale unei persoane probabil foarte speriate. Imi intorc rapid capul pentru a ma asigura ca usa pe care am iesit inca este acolo, insa aceasta disparuse, in locul ei ramanand scarile ce duceau spre parterul spitalului. O adiere usoara isi face simtita prezenta pe pielea mea, eu intorcandu-mi lent capul spre coridorul care parea interminabil si incepand sa ma deplasez silentios spre prima camera.

-Melissa... Melissa...

Inghit in sec simtind o prezenta ciudata in spatele meu si imi plasez mana stanga pe usa, cu cealalta apasand lent pe manerul usii. O imping cu incredere si ma strecor cu grija in incapere, lasand usa putin deschisa, in caz de orice.

Imi rotesc cu atentie privirea prin jur, zarind in coltul opus o femeie care isi strangea genunchii la piept, odihnindu-si capul pe acestia. Parul ei e negru ca abanosul, din pozitia in care statea putand sa imi dau seama ca e imbracata cu o camasa de noapte foarte lunga. Parca simtindu-mi prezenta, suspinele ei sfasietoare se transforma brusc intr-n ras isteric, menit sa te scoata din minti. Panica pune rapid stapanire pe mine urmarind cum se ridica lent in picioare, fata ei fiind zgariata in totalitate de niste gheare ca de animal, iar camasa acesteia prezentand o pata imensa de sange in zona stomacului. Isi duce ambele maini la cap, trecandu-le lent prin parul ei foarte lung si chicoteste scurt in timp ce isi intinde mainile in fata, parca vrand sa iminaeate ghearele sale lungi si negre, patate cu sange de la baza pana in varf. Ma holbez confuza la ghearele ei, scartaitul usii facandu-ma sa imi intorc privirea de la ciudata femeie la usa caee se deschide lent, lasand la iveala o bezna de nedescris, din adancul careia ceva ma cheama.

-Mergi, te cheama, sopteste uitandu-se intens spre usa si se apropie incet de mine, punandu-si mai apoi mana pe umarul meu. Sfarsitul e aproape...

Ma incrunt ingrozita urmarind cum isi deschide larg gura, ochii ei fiind complet negri si urmand sa ii curga o cascada de sange din gura. Isi da capul pe spate, cazand cu fata la tavan si incepe sa tremure violent, urmand o serie convulsii  puternice care ii dadeau un aspect foarte infricosator, desprins complet de realitate.

Inghit in sec si ma reped panicata spre usa, iesind ca o furtuna din incapere si trantind usa in urma mea. Inspir si expir adanc in incercarea de a-mi restabili bataile inimii si ma uit tematoare in jur, zarind la capatul coridorului o silueta destul de inalta, care se apropia lent de mine. Okay, acum ce ar trebui sa fac? Sa fug, sau sa stau nemiscata asteptand sa vad ce e cu ciudatul ala?

Un sentiment foarte straniu pune brusc stapanire pe mine, instinctul spunandu-mi sa fug cat de departe pot, pentru a-mi salva viata. Dau sa ma indrept in directia opusa, insa corpul nu vrea sa ma asculte, neputand sa fac niciun gest, sau miscare, doar sa urmaresc neputincioasa cum bizara silueta ajunge in fata mea, transformandu-se intr-un barbat cu ochii albastrii si parul brunet. Se apropie tot mai mult de mine, distanta dintre corpurile noastre fiind de cativa centimetri, si isi ridica mana stanga, plasand-o pe obrazul meu si uitandu-se adanc in ochii mei.

-Ce pacat ca te-a luat Harry... Esti o partida pe cinste si ne-am fi distrat de minune, spune in timp ce isi plimba degetul mare pe pielea obrazului meu si isi muta privirea spre buzele mele, oftand amagit.