Prizoniera răului +18 [Vol. 1]

Cap.46 - A new game

-Din nou acasa, privesc melancolica fatada vilei, briza usoara a vantului aducand cu sine un aer placut de vara.

Nori negri aluneca alene pe cer, vantul intetindu-se cu fiecare clipa trecuta. Un card de corbi zboara pe cerul ticsit de nori grei, copacii lasandu-se sub atingerea nemiloasa a vantului de dinaintea furtunii.

-Imi pare rau ca trebuie sa te intorci acolo, Mel. Chiar daca suferi acum, mai tarziu vei straluci, ma mangaie Ferdinand pe spate, dandu-mi un pic de curaj.

Ma intorc cu lacrimi in ochi spre el, luandu-l strans in brate. Ramane o clipa surprins insa ma strange la randul sau in brate, ramanand asa minute bune.

-Chiar e nevoie sa pleci?

-Da, scumpo. Dar nu te alarma. O sa ne mai vedem, se departeaza din imbratisare, o lacrima micuta curgandu-i usor pe obraz.

Plec capul in pamant, suspinand in tacere. Ferdinand imi plaseaza un sarut fin pe frunte, urmand ca pasii lui sa se indeparteze treptat de mine. Un inceput de furtuna isi face prezenta in jurul meu, parca spunandu-mi ca trebuie sa ma intorc in cabana. Oftez scurt si ma intorc pe calcaie, inaintand ca un osandit pe drumul spre pieire. Odata ajunsa la intrare, usa se deschide brus, in pragul ei stand nimeni altul decat celebrul Harry Styles, criminalul sperantelor mele.

-Bine ai venit acasa iubire, rosteste pe un ton cald, desfacandu-si bratele.

Isi bate joc de mine? Da, mai mult ca sigur.

Il privesc neutra, asteptand sa se dea din usa.

Dupa ce m-a impuscat in abdomen se asteapta sa ii dau o imbratisare? Jalnic.

Ofteaza vizibil afectat si se da intr-o parte, parand destul de incurcat. Imi dau ochii peste cap si trec in viteza pe langa el, indreptandu-ma spre camera mea.

Am luat o decizie. Dupa tot ce mi-a facut- mi-a omorat familia, prietenii si iubitul, m-a chinuit, batut, inselat, impuscat si omorat- renunt sa fiu eu cea intelegatoare sau sa incerc sa ma razbun cand stiu foarte bine ca NU AM CUM! E total lipsit de sens. Asa ca prefer sa fac orice ca sa nu mai sufar. M-am saturat. O sa fac asta pentru Luke. Pentru Sam, Ben, Josh si scumpii mei parinti. Poate ca totul este doar o iluzie. Ce bine ar fi... Singurul care mi-a dat speranta in ziua de maine este Ferdinand. Daca stau sa ma gandesc nici nu ma mai doare abdomenul.

Ajunsa in fata usii camerei mele, dau sa pun mana pe maner insa mana lui Styles imi inconjoara talia, lipindu-ma de pieptul sau musculos. Imi plaseaza un sarut umed pe gat, muscandu-l usor. Ma zbat violent in incercarea de a scapa dar este ca si cum as lupta cu un perete.

-Da-mi drumul Styles, marai printre dinti, continuand sa ma agit.

-Nu-mi spune ca te-ai suparat iubire, rosteste in urechea mea in timp ce mana sa coboara intre picioarele mele. M-ai cam neglijat in ultima vreme, Melissa.

-Doar nu te astepti sa iti fiu sclava sexuala, rad ironic pastrandu-mi calmul si sangele rece.

Pentru o fractiune de secunda ramane stana de piatra incepand sa respire neregulat. Profit de aceasta clipa si ma eliberez din stransoarea lui, urmarind cum pe chipul sau apare confuzia si enervarea.

-Acum te dai din fata camerei mele?

-Mi se pare mie sau ai cam mult tupeu?

-Avand in vedere ca esti paralel cu lumea celor vii, ti se pare, imi dau ochii peste cap afisand atitudinea lui in oglinda.

-Ce tocmai ai spus?

-Acum ai nevoie si de aparat auditiv? rad sarcastic dandu-mi parul pe spate. Harry draga, incepi sa imbatranesti...