Prizoniera răului +18 [Vol. 1]

Cap.30-Surprise...

Aveti la media poza cu sora Melissei, pups.

*Evelyn's Pov*

Ma apropii lent de cei doi idioti, ochii mei innegrindu-se treptat de la ura imensa ce o simt in suflet si ma opresc la 2 metri de ei, omorand-o din priviri pe curvulita lui. Un ranjet diabolic mi se contureaza pe buze, simtind o dorinta imensa de a o decapita pe idioata de Melissa, si pe Harry sa il torturez sexual, asa cum ii place lui.

-Ce vrei scarba?!? maraie nervos spre mine, observand cum se pune protectiv in fata Melissei, de parca as fi o tornada.

-Nimic papusel, doar sa o omor pe iubitica ta, spun razand, urmand sa ma apropii mai mult de ei. Ma lasi acum, sau cand vreau eu?

-Niciodata vrajitoare nenoricita ce esti! urla nervos spre mine, apropiindu-se amenintator de mult.

-Usor pisoias, nu am de gand sa iti ranesc sclava, ma dau doi pasi in spate. Nu inca.

Rad isteric privind fata lui Harry, care parca ma strange de gat in mintea sa si ii intorc spatele, simtind cum se incordeaza destul de rau. Ma indepartez cu pasi repezi de el, mergand in zig-zag pe langa copaci, stiind prea bine ca ma urmareste pentru a ma ameninta.

E atat de usor sa stiu ce urmeaza sa faca.

*Harry's Pov.*

-Asteapta-ma aici, revin imediat, spun nervos, urmand sa ma indepartez de Melissa cativa pasi, insa sunt oprit de mana ei ce ma apuca de incheietura, nelasandu-ma sa ma departez.

Ma intorc rapid spre ea, sagetand-o cu privirea, dar inmuindu-ma imediat vazand in spatele ochilor ei ca contureaza multa frica pentru ce s-ar putea intampla.

-Calm, scumpo. Totul va fi okay, spun glaciar tragandu-mi mana dintr-a ei si ma departez rapid de ea, cautand-o pe blonda care mereu trebuie sa imi strice planurile.

Zaresc la cativa pasi o silueta care merge in zig-zag pe langa copaci, urmand sa se opreasca brusc, uitandu-se in directia mea.

Idioata, stie ce vreau sa fac.

Imi inclestez puternic maxilarul si ma reped la ea, trantind-o cu forta de copacul din fata mea. Imi plasez genunchiul intre picioarele ei, pentru a-i bloca orice tentativa de a scapa si o privesc direct in ochi, ea privindu-ma senin.

-Poate imi explici si mie, ce e asa de greu sa intelegi ca vreau sa ma lasi o data pentru totdeauna in pace? Hm? Nu am fost destul de clar pana acum? intreb calm apropiindu-ma lent de fata ei si imi opresc privirea asupra buzelor ei, gandindu-ma ca as putea sa le sarut doar putin, ca pe vremuri.

-Stiu ca iti e dor de noi Harry. Nu poti nega asta, spune pe un ton bland apropiindu-se usor de mine, buzele noastre fiind la doar cativa centimetri departare.

-Ce vrei sa faci Evelyn? Sa repari ce ai gresit? soptesc fermecat de ochii ei, observand o urma de tristete trecand rapid prin spatele acestora.

-Nu am cum... Dar vreau sa imi mai dai o sansa. Te rog, isi lipeste rapid buzele de ale mele, sarutandu-ma salbatic.

Raman stana de piatra la actiunile ei, nestiind sigur ce ar trebui sa fac.

Ca sa fiu sincer au trecut destul de multi ani si... Nici nu stiu ce trebuie sa fac, cum ar trebui sa ma comport. Am mai zis ca sunt o muiere? Exact asta sunt. Iar asta se termina aici.

Ma trag nervos din sarutul ei sufocant si o strang puternic de gat, uitandu-ma ucigator in ochii ei.

-Eu zic sa stai cuminte in banca ta, altfel o patesti rau de tot. Asta jur ca e ultimul avertisment, scuip nervos spre ea, urmand sa ma departez rapid.

M-am saturat de tot teatrul ei de doi bani. Dupa ce mi-a distrus viata, tot ea are pretentia sa o iert, si totul sa fie ca inainte. Mi se face scarba si sila de ea si cel mai rau e ca aproape i-am raspuns la sarut.

Ajung imediat in fata Melissei si ii fac semn cu ochiul ca totul e okay, urmand sa o iau de mana si sa ne continuam drumul.

-Esti bine? intrerupe tematoare tacerea, strangandu-ma mai tare de mana.

-Mhm, murmur absent gandindu-ma la drumul pe care trebuie sa o luam ca sa ajungem mai repede in locul stabilit.

-Uite Harry, avand in vedere ca vom petrece atata timp impreuna, as vrea sa ne intelegem bine, se uita fix inainte, neavand curajul sa ma priveasca in ochi.

-Mhm. Si? intreb indiferent ca sa-i vad reactia. Insinuezi ca ma port ca un tiran cu tine? Pentru ca din cate observ esti intreaga si inca in viata.

Ofteaza dezamagita si isi retrage mana dintr-a mea, departandu-se discret de mine.

-Ai dreptate, las-o balta, scuipa nervoasa si incepe sa fuga printre arborii padurii, pierzandu-se printre ei.

Raman uimit de reactia ei neasteptata, intrebandu-ma daca are rost sa ma enervez, sau pur si simplu sa o caut pentru a rezolva lucrurile. Varianta a 2-a mai bine, pentru binele ei.

*Melissa's Pov.*

Nu pot sa cred ca poate sa fie atat de idiot! Dupa ce ca m-a adus in situatia asta si am ajuns in mod regretabil sa simt ceva pentru el, se preface ca... Cat de proasta sunt, nu se preface, chiar nu ii pasa de sentimentele mele, de ceea ce cred despre el. Vrea doar sa se joace cu mine, de aia e bipolar si absent mai mereu...

Siroaie de lacrimi imi curg nestingherit pe obraji, timp in care continui sa alerg fara vreun scop anume prin padurea asta blestemata. La un moment dat ma ciocnesc cap in cap cu o persoana necunoscuta, impactul facandu-ma sa ma dezechilibrez si sa cad din picioare.

-Ce nai... incep sa rostesc ametita insa nu imi termin fraza, ramanand fara cuvinte vazand cine e in fata mea, in aceeasi pozitie ca si mine.

O fata care seamana leit cu mine, doar ca ea are sprancenele putin mai groase ca ale mele si alte haine, insa trasaturile ei sunt destul de asemanatoare cu ale mele. Ma ridic usor in picioare, pastrand contactul vizual cu ciudata fata din fata mea, care  face acelasi lucru ca mine si imi dreg vocea, gandindu-ma la ce as putea spune.

-Cine esti? ma intreaba fata, uitandu-se cercetator la mine.

-Sunt Melissa Marlow...

-Melissa? Mereu am visat numele asta... Si imi pari atat de cunoscuta... rosteste uitandu-se visatoare in gol.

-Tu cine esti?

-Jessy Miller si... Nu se poate... Stiu cine esti! Esti fata din visurile mele, te visez de la 10 ani, se uita entuziasmata la mine, eu ramanand stana de piatra.

-Jessy... Si numele tau imi pare cunoscut. Crezi ca e posibil sa fi fost surori intr-o viata anterioara? intreb cu voce joasa din cauza senzatiei ciudate care pune treptat stapanire pe mine, simtind o atmosfera foarte familiara intre mine si ea.

-La asta ma gandeam acum... Mereu in visele mele eram surori si cresteam impreuna. Clar suntem surori! Ziua asta e speciala, rosteste foarte fericita sarindu-mi in brate si strangandu-ma cu putere.

Ii raspund la imbratisare, simtind in inima niste fluturasi si primind in minte o imagine cu mine si Jessy imbratisate. .

-Am avut dreptate! O Mel, in sfarsit te-am gasit! se retrage din bratele mele privindu-ma cu lacrimi in ochi. Te caut de 2 ani incontinuu.

-Dar ce... nu apuc sa termin caci simt pe talia mea o mana rigida care ma apropie de un corp incordat.

La naiba...

-Cu cine am onoarea sa vorbesc?

-Sunt Jessy, sora Melissei, spune increzatoare intinzandu-i mana lui Harry, respiratia lui devenind din ce in ce mai rapida.

_____________________________________________________________________________________________

Hey precenasi! Ce faceti? Am reusit sa mai public un capitol si sa fiti siguri ca urmeaza inca unul. Vreau sa ma revansez fata de voi pentru faptul ca au fost dati in care am intarziat destul de mult cu capitolele si sper sa ma iertati.

Suntem iar in top 10!!! Si asta datorita voua. Va iubesc mult si de acum in colo va voi spune... Ciumpalacii mei! Ce ziceti?