Prizoniera răului +18 [Vol. 1]

Cap.17-Try to escape

Dedicat lui OurDirection0113

Uneori, avem impresia ca totul este doar un cosmar si ca ar trebui sa ne trezim in patul nostru confortabil si calduros, rasufland usurati ca a fost doar un vis urat, care va ramane doar o amintire neplacuta... Dar, cand incercam sa ne trezim, descoperim cu teroare ca visul nostru horror, in care suntem captivi, este de fapt realitatea.

Sa fiu sincera, creierul meu cu greu intelege ce s-a intamplat pana acum, dar pe mine ma uimeste enorm ce intorsatura ciudata au luat-o lucrurile in doar 2 zile... Viata pe care o consideram oribila a devenit brusc un film de groaza. Nu stiu ce ar trebui sa simt, cum ar trebui sa ma comport; ma simt ca si cand totul este doar in imaginatia mea mult prea bogata, si ca sunt de fapt in camera mea, stand intinsa pat si visand cu ochii deschisi. In momentul acesta, chiar mi-as dori ca totul sa fie o halucinatie, o inchipuire si nimic mai mult.

Stand nemiscata in fata flacarilor care cuprindeau treptat casa lui Luke, ma gandesc daca asta e ralitatea dura in care ne-a adus soarta, sau mai degraba un demon lipsit de orice sentimente si constinta.

-Asta nu poate sa fie adevarat! aud vocea disperata a lui Luke indepartandu-se treptat.

Ma trezesc brusc din gandurile mele, vazandu-l imediat pe Luke care alerga spre casa lui, adapostindu-si nasul de fumul ce ii inconjura locuinta. Panica pune rapid stapanire pe corpul meu, vazand cum persoana pe care o iubesc cel mai mult se arunca cu capul inainte spre moarte, dupa ce a scapat cu greu de ea, si incep sa alerg cat de repede ma tin picioarele teribila scena, incercand din rasputeri sa il ajung pe Luke, ca sa il opresc sa faca vreo prostie. Fumul imi invadeaza rapid narile, fiind nevoita sa imi acopar nasul cu maneca camasii. Inaintez cu incredere spre Luke, tragandu-l puternic de mana pentru a-l opri sa inainteze.

-Da-mi drumul! Parintii mei sunt acolo! Trebuie sa ii salvez!!! striga prin sunetul infiorator al focului ce arde totul in calea sa, incercand din rasputeri sa scape din stransoarea mea.

-Luke, e prea tarziu! Vei muri daca intri acolo!

Ramane intepenit cu fata spre casa lui si profit de acest moment de ezitare, tragandu-l puternic de mana si impingandu-l cu ambele maini de la spate pentru a-l lua cat mai repede de acolo. Ajungand destul de departe de casele noastre in flacari, o bubuitura gigantica inlocuieste linistea din jurul nostru, fiind urmata de alta bubuitura la fel de puternica. Ii dau usor drumul lui Luke, vazandu-l mai apoi cum cade in genunchi doborat de atatea emotii, fixand cu privirea cerul innorat.

-De ce Doamne? sopteste cu fata la cer, ducandu-si mai apoi mainile in parul sau si tragand usor de el.

Oftez afectata si ma pun in genunchi langa el, infasurandu-mi cu grija o mana in jurul umerilor sai si punandu-mi capul pe umarul sau. Lacrimi fierbinti se scurg linistit pe obrajii mei, marcand atatea sentimente oribile incercate non-stop de sufletul meu, aceste lacrimi parca avand efectul sa ma linisteasca, lasandu-ma complet fara vlaga. Simt cum corpul lui Luke tremura usor, suspine inabusite parasindu-i neincetat buzele, acestea devenind din ce in ce mai conturate in linistea mormantala ce ne imbratisa bucuroasa, parca vrand sa ne aline suferinta.

Ma deplasez lent in genunchi, ajungand in fata lui si il cuprind intr-o imbratisare plina cu medicamentul ce vindeca orice suflet suferind: iubirea. Isi aseaza mainile pe talia mea, urcandu-le in cele din urma pe spatele meu si strangandu-ma foarte puternic in brate, de parca viata lui ar depinde de asta.

Un picur timid de apa isi face simtita prezenta pe pielea mea, fiind urmat de alte picaturi caldute, care cadeau lin pe corpurile noastre care parca formau un intreg. Sunetul ploii masca suspinele linistite ale lui Luke, care deveneau din ce in ce mai rare, in cele din urma oprindu-se. Se desprinde lent din imbratisare, picaturi de apa curgandu-i lin pe fata, parul lui ajungand ud de tot, si se uita adanc in ochii mei, strivindu-si brusc buzele de ale mele si incepand sa le miste lent, cu multa dragoste. Imi plasez mainile pe fata lui pentru a intensifica sarutul care devenea din ce in ce mai salbatic, amandoi hranindu-ne cu multa iubire ce ardea in sufletele noastre ca un foc urias, ce niciodata nu se va stinge. Mainile sale calatoreau linistite pe spatele meu, in timp ce eu il trageam mai aproape de mine, distanta dintre corpurile noastre devenind inexistenta.