Prizoniera răului +18 [Vol. 1]

Cap. 44- The pain

CHESTIUNE IMPORTANTA, CITITI PANA LA CAPAT

Melissa's Point of View

Capul imi vajaie fara oprire, lumea si existenta amestecandu-se, rasucindu-se, frangandu-se in si pe langa mine. Acesta este unul din numeroasele momente in care nu sunt constienta daca sunt sau nu eu, momentul in care urmaresc lucrurile ce se petrec in jurul meu ca si cand ar fi doar un film. 

O silueta masiva apare in fata mea, aplecandu-se pe vine si uitandu-se la mine. Imi scutur usor capul pentru a alunga visarea in care am fost captiva, dand cu ochii de Harry, in a carui privire e prezenta o urma stearsa de ingrijorare, ascunsa in spatele unui gol imens de neutralitate.

-Ti-ai revenit? patrunde tacerea vocea sa groasa, in aparenta calda.

Intrebarea lui imi strapunge ca un fulger mintea, reamintindu-mi de ultimele evenimente. Deznadejdea si durerea pun iar stapanire pe mine, adaugandu-se la acestea o intrebare apasatoare: cum se presupune ca ar trebui sa ma comport cu el?

-Melissa, tonul impunator, urmat de atingerea mainii sale pe umarul meu imi curma brusc gandurile.

-D-da, sunt bine.

-Bun. Hai sa iti arat noua casa unde urmeaza sa stam, imi zambeste entuziasmat, luandu-ma de mana. Sper sa iti placa.

Ma ridic confuza din locul in care statusem, incruntandu-ma intrebatoare spre vila din fata noastra.

  Interesant. Nici macar nu am observat cladirea asta.

Mare si impunatoare, vila este inconjurata de o serie de arbori, poarta gigantica pe care intram fiind in intregime din fier masiv.

Mintea imi calatoreste aiurea in timp ce pasesc cu calaul meu pe drumul spre "esafod", care este de fapt sinistra vila cu aspect de cabana. Cald-rece, rece-cald, bun-rau, rau-bun si tot asa pana ce oricine pierde sirul. Am fost iubiti, dar m-a inselat, eu fugind de el. M-a omorat, dar am reinviat ca prin minune, afland de blestemul sau. A reaparut in locul in care ma omorase, surprins de faptul ca inca mai sunt vie si fiind pregatit sa ma omoare pentru a doua oara. Il sarut, se schimba radical, ma duce in terasa din padure si imi explica povestea din spatele sferei dar fug de langa el simtind-o pe Jessy si chiar gasind-o. Si in in final apare si el, dar... Se comporta ca si cand evenimentele din ultimele minute nici nu ar fi avut loc. Iar acum... O luam de la capat. De fiecare data cand a fost dragut cu mine a urmat furtuna in urma careia am avut mereu foarte mult de suferit. Am ajuns la capatul puterilor. Nu am nicio idee cum as putea sa ma port de acum in colo.

-Iti place?

-Da, e super, rostesc rapid pentru a nu ma da de gol faptul ca nu eram atenta la ce imi arata el.

-Perfect. Cum vila are mai multe camere vei dormi aici, indica cu mana camera a carei usa este larg deschisa. Eu voi sta in camera de langa, dar asta nu inseamna ca nu pot veni sa dorm cu tine. Desigur, doar daca vrei, adauga cu un ranjet pervers, care pare sa exprime siguranta ca il voi chema in patul meu.

Pufnesc amuzata de increderea lui, in acelasi timp fiind in garda pentru orice schimbare brusca de atitudine. De data asta nu ma mai las pacalita atat de usor.

-Pai atunci te las sa te odihnesti. Consider ca ai alergat destul pe ziua de azi, o spune cu subinteles, lasandu-ma singura in fata presupusei mele camere.

Dau resemnata din umeri si intru in camera, inchizand usa in urma mea. Imi rotesc privirea in jur, analizand culcusul in care se presupune ca imi voi petrece noptile, poate chiar, de ce nu si zilele. Camera este decorata in stilul alb-negru, cu un pat imens in fata mea, in partea dreapta. Langa fereastra din stanga se afla o masa de culoare neagra cu un scaun de culoare alba. In lateral, un dulap negru, deschis ocupa spatiul. Se pot observa o serie de rochii atat simple cat si de ocazie.