MIRRYAM | 1

1. "Introducere"

Hello!
Bine ai venit, sau revenit!❤️

Bun...am presupus că ar fi bine să vă atenționez câteva lucruri, cum ar fi:
— Dacă ești #re, te-aș ruga din tot sufletul să nu dai spoilere prin comentarii!
— Această carte poate conține greșeli gramaticale sau de ortografie, și scuză-mă dacă se întâmplă să găsești vreuna, dar nu mă deranjează dacă m-ai atenționa în privat.
— Aceasta este prima mea carte, la care mi-am depus tot efortul posibil, ca să iasă așa cum trebuie, chiar dacă este o temă clasică, dar te anunț că dacă vei citi mai mult, povestea lor de dragoste este superbă și plină de aventuri.
— Cartea este destinată persoanelor cu vârsta de peste 13 ani!

Pentru cei nou-veniți, dar și pentru recititori, vă urez mult spor la citit și abia aștept să vă văd sau revăd părerile prin comentarii.
Kiss💎❤️

  O zi nouă, o școală nouă, o lume nouă, practic, o nouă viață. Am trăit cel puțin zece.
  În aproape fiecare an, sunt târâtă de către părinții mei în alt oraș. Odată cu afacerea lor, se mută dintr-o parte în alta, în fiecare loc câștigând din ce în ce mai bine.
  Astăzi, ne-am mutat din Londra, în New York City. Anglia e destul de departe de America, dar aici s-a dovedit că ar avea mai mult succes.

  Revenind, sunt o tânără de șaptesprezece ani, în al treilea an de liceu. Mă voi transfera la liceul Wolfson, unde am auzit că dai numai de belele, dar acolo este profilul la care am aplicat de fiecare dată. Practic, sufletul meu e rupt în mii de bucățele, datorită faptului că m-am despărțit de unele dintre cele mai dragii ființe întâlnite vreodată, mai exact prietenii cei mai buni și colegii mei. Cu toate că prin asta trec de fiecare dată când trebuie să ne mutăm, tot la fel de dureros e la fiecare despărțire. Dar sunt o Stark, nu? Încerc să trec peste și să fiu puternică și pentru sora mea mai mică, care trece prin aceleași lucruri.

  Acum sunt în noul meu cămin, noul apartament în care ne-am mutat, și mă pregătesc de prima mea zi de liceu. Cu toate că astăzi m-am mutat, dar am decis împreună cu părinții mei și directoarea liceului, că odată ce ajung aici, voi începe deja cursurile. Am primit prin e-mail orarul, iar cărțile le voi găsi deja în dulapul meu din liceu.
Sunt deja gata, iar tata mă așteaptă în mașină ca să ajung la liceu mai repede și să nu întârzii. Sarra se află pe bancheta din spate a mașinii, și se uită pe geam somnoroasă.

— Pregătită de prima ta zi de liceu? mă întreabă zâmbind.

— Da. Presupun că da.

  Tata pornește motorul, apoi scoate mașina din parcarea blocului. Peste puțin timp, oprește în fața aleii liceului. Cobor din mașină, îmi iau la revedere și închid portiera în urma mea.
  Inspir adânc, apoi simt cum un gol mi se formează în stomac. Încerc să mă calmez, apoi fac câțiva pași spre porțile imense, larg deschise, pentru elevii ce aparțin, și cei ce nu aparțin, printre aceia aflându-mă și eu.

  Zăresc deja mulțimea de elevi, îmbrăcați care mai de care, în cele mai noi haine apărute, pe când eu sunt îmbrăcată cu o bluză cafenie și o pereche de blugi negri, preferații mei. Ghiozdanul meu pare antic în comparație cu ale celorlalte fete, dar nu-mi pasă, așa că trec cu indiferență pe lângă toate acele grupuri care se holbează la mine. Totuși, nu am putut să trec cu privirea pe lângă un grup destul de gălăgios, așa că m-am uitat, dar nu am putut zări persoana din mijloc. Dau din umeri, apoi îmi așez mai bine ghiozdanul pe umăr și intru în clădirea liceului.

  Un val de căldură se năpustește asupra mea când pășesc pentru prima dată pe podeaua lucioasă, făcând să-mi fie cald. Încep să admir locul, apoi îmi aduc aminte că trebuie să ajung la dulapul 615 pentru a-mi lua cărțile. Îmi verific orarul, apoi iau cartea potrivită și plec în căutarea sălii de clasă. Intru imediat ce o găsesc, apoi mă așez în penultima bancă, lângă o fată cu păr șaten, destul de lung. Îmi așez cărțile pe bancă, apoi îmi îndrept privirea către tablă, unde e scris "Biologie" și e desenată o broască.

— Ești fata nouă, nu? întreabă fata de lângă mine dintr-o dată.

— Da! Mă numesc Mirryam.

   — Sunt Lizza! Încântată de cunoștință! spune și întinde mâna.

     O apuc, apoi o scutur, zâmbind.

— Hei... scuze că întreb, dar îmi poți împrumuta un pix? Azi mi-am uitat penarul acasă! termină frază oftând.

— Da. Sigur! scot un pix din penar și i-l întind. Poftim!

— Mersi! Rămân datoare cu un suc după ore! spune ea, apoi mă uit la ea și îi zâmbesc dând din cap afirmativ.

— OK.

  Peste puțin timp, o profesoară cu păr scurt negru, tuns bob, intră în clasă cu catalogul în mână. Face prezența, apoi începem ora.

După oră...

  Ora asta a fost lungă. Cred că mi s-a făcut rău de fiecare dată când tăiam mai mult din abdomenul broaștei. Când am auzit clopoțelul, am expirat în sfârșit fericită.
       Marea de elevi și-a făcut din nou apariția pe holurile liceului, iar privirile sunt infinite.

— Nu-ți face griji, te vei obișnui! Așa mi s-a întâmplat și mie când am venit aici acum două luni, spune Lizza.

— Am mai trecut prin asta, adică nu e prima dată, ca să spun așa. Totuși, sentimentul ăla nu trece niciodată așa de ușor, îi afirm recunoscând.

— Te înțeleg. Nici mie nu mi-a fost ușor, dar au trecut câteva zile și totul s-a schimbat destul de repede, de parcă am fost aici de la început. Acum sunt curioși să vadă și să afle cine ești, dar cu timpul, vor afla toate informațiile necesare despre tine și se va termina...

  Dau din cap afirmativ, apoi mă îndrept spre dulapul meu, iar Lizza a decis să mă urmeze, zicând că și al ei e prin apropiere. Am făcut schimbul de cărți din dulap, apoi am căutat clasa următoare, iar din nou, Lizza avea oră cu mine. Când ajungem în dreptul sălii de clasă respective, decidem să mai așteptăm până vom intra, deoarece pauza nu se terminase.

— Doar câteva ponturi, pentru nou-veniții în liceul Wolfson: Anna e șefa majoretelor, și scorpia liceului, iar iubitul ei Mike, este „băiatul rău" al școlii, cum îi place de altfel să i se spună. Încearcă să nu te apropii prea mult de cei doi. De obicei, cuplul ăsta umblă în grup, cu prietenii lui Mike din echipa de fotbal, așa că orice ai face, încearcă să-i eviți, bine? spune ea, uitându-se în ochii mei.

  Dau din cap afirmativ, încercând să memorez cuvintele ei în cap, cu toate că nu știu cum arată vreunul dintre ei.
      Când e timpul să intrăm în sala de clasă, simt cum o mână îmi cuprinde umărul și îl mângâie. Când mă întorc, zăresc o fată, cu un corp firav, iar părul ei e scurt, aproape de umeri, îmbrăcată cu o bluză neagră, aproape ca a mea, și o pereche de blugi albi tăiați în genunchi. Când ochii mei i-au întâlnit pe ai ei, am recunoscut-o imediat.